• Cezar Petrescu

    Cezar Petrescu (1 decembrie 1892, Hodora, judeţul Iaşi - 9 martie 1961, Bucureşti) - prozator, romancier, nuvelist, gazetar şi traducător. Este fiul Olgăi, fiica senatorului liberal Iordache Comoniţă, moşier şi arendaş, şi al lui Dimitrie D. Petrescu, doctor în ştiinţe agricole la Paris. După două clase primare pregătite acasă (1899-1901) şi două la Roman (1901-1903), începe gimnaziul la Liceul Internat din Iaşi (1903-1904), îşi continuă învăţătura la Roman (1904-1907) şi iarăşi la Iaşi, la Liceul Naţional (1907-1910), cu ultima clasă în particular. Urmează Facultatea de Drept la Universitatea din Iaşi (1911-1914). Este codirector la revista „Hiena” (1919), redactor la „Adevărul”, „Dimineaţa”, „Bucovina”, „Ţara nouă”, la ziarul „Voinţa” (1920) din Cluj, aici înfiinţând în mai 1921, împreună cu Gib I. Mihăescu, Adrian Maniu ... Continuare»

     
  • Vasile Alecsandri

    Vasile Alecsandri (14 iunie 1818, Bacău - 22 august 1890, Mirceşti, judeţul Bacău) - poet, prozator, dramaturg, folclorist, politician, ministru şi diplomat. Părinţii lui Alecsandri sunt medelnicerul Vasile Alecsandri şi Elena (născută Cozoni), fiica unui grec românizat. Om cu stare şi deschis la minte, părintele îi asigură, la fel ca şi celorlalţi copii (frumoasa Catinca, măritată cu paşoptistul C. Rolla, şi Iancu, viitorul locotenent-colonel şi literat), o creştere aleasă. Asemenea lui Mihail Kogălniceanu, Alecsandri învaţă mai întâi cu dascălul maramureşean Gherman Vida (1827-1828), trecând apoi la pensionul lui Victor Cuenim (1828). Plecat, pentru studii, la Paris (1834), îşi ia acolo, în octombrie 1835, bacalaureatul în litere. Lipsindu-i orice încli­naţie pentru chimie şi medicină, care îl tentaseră la un moment dat, se înscrie în 1836 la Facultatea de Drept, pe care o ... Continuare»

     
  • Baltagul, de Mihail Sadoveanu (analiză literară, comentariu literar, referat literar)

    În literatura română, „aventura” romanului, cea mai complexă structură narativă în proză, a început târziu, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea. În perioada interbelică, însă, romanul românesc s-a sincronizat spectaculos cu proza modernă europeană. Alături de romanul modern (numit „roman de analiză” de către Garabet Ibrăileanu şi „ionic” de Nicolae Manolescu), „romanul tradiţional [...] îşi atinge apogeul abia în deceniul al treilea al secolului XX” (Nicolae Manolescu). Un asemenea roman „de creaţie” care „preferă psihologiei fapta, iar analizei, epicul” este romanul Baltagul, publicat de Mihail Sadoveanu în 1930. Cea mai cunoscută creaţie sadoveniană, inspirată din mitul existenţial românesc (mottoul din Mioriţa) ori din mitul egiptean al lui Isis şi Osiris (Alexandru Paleologu), ilustrează perfect formula ... Continuare»

     
  • Mihail Sadoveanu

    Mihail Sadoveanu (5 noiembrie 1880, Paşcani, judeţul Iaşi - 19 octombrie 1961, Bucureşti) - scriitor, prozator, povestitor, nuvelist, romancier, politician şi şahist. Este fiul Profirei Ursachi, urmaşă a unei familii de răzeşi, şi al lui Alexandru Sadoveanu, de origine oltenească, avocat. Creşte mai mult sub influenţa mamei, câştigând în casa bunicilor de la Verşeni un contact intim cu lumea satului şi cu natura. Urmează şcoala primară în târgul natal (1887-1891), unde dascălul Mihai Busuioc, devenit „domnul Trandafir” în povestirea intitulată astfel, îi insuflă dragostea pentru istoria neamului. În 1897 va absolvi Gimnaziul „Alecu Donici” din Fălticeni. Intern la Liceul Naţional din Iaşi (1897-1900), e atras către literatură de autorii pe care îi citeşte: Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu şi, în special, Ion Creangă. Printre lecturile preferate din ... Continuare»

     
  • George Bacovia

    George Bacovia (4 septembrie 1881, Bacău - 22 mai 1957, Bucureşti) este un poet. Este al patrulea dintre cei opt copii ai Zoiţei (născută Langa) şi ai lui Dimitrie Vasiliu, comerciant. Prin tată, Bacovia se trăgea dintr-o veche familie boierească (Mustea), atestată pe vremea lui Ştefan cel Mare. Urmează primele patru clase gimnaziale la Şcoala Domnească din oraşul natal, apoi - începând din 1894 - este înscris la Gimnaziul „Principele Ferdinand". Încheie studiile liceale în 1903, după ce trecuse prin Liceul Militar din Iaşi şi prin cel din Bacău. Are, printre profesori, pe G. Ibrăileanu (română, clasa a V-a), Dimitrie Nanu (română, clasa a VI-a) şi D.D. Pătrăşcanu (istorie). Se distinge la desen şi muzică. În octombrie 1903 se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi, după multe amânări, exmatriculări, reprimiri, reuşeşte să capete diploma de licenţă la Iaşi ... Continuare»

     
  • Mihai Eminescu

    Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850, Botoşani - 15 iunie 1889, Bucureşti) - poet, prozator, dramaturg, publicist şi gazetar. Este al şaptelea copil al Ralucăi (fiica stolnicului Vasile Iuraşcu şi a Paraschivei Donţu, originari din judeţul Hotin) şi al căminarului Gheorghe Eminovici. Eminovicii provin pe linie paternă din Transilvania. Bunicii poetului, Vasile (1780-1844) şi Ioana (1782-1844), se stabilesc în localitatea Călineşti, lângă Suceava. Gheorghe Eminovici, tatăl, făcuse studii la Suceava şi lucrează ca administrator de moşii în Moldova. Era un om relativ instruit, ştia puţin franţuzeşte, scria curgător nemţeşte (spun cei ce au consultat documentele familiei), vorbea ruteneşte, ruseşte, leşeşte şi chiar idiş, în fine, în biblioteca lui se aflau, în traducere, Istoria cavalerului Des Grieux, de Abatele Prevost, Alzira sau Americanii, de Voltaire, drama Antoni, de Alexandre Dumas, Moartea lui Socrat, de Alphonse ... Continuare»

     
  • Luceafărul, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar, aprecieri critice)

    Poemul Luceafărul, de Mihai Eminescu, capodoperă a creaţiei eminesciene, a făcut de-a lungul timpului obiectul multiplelor interpretări - exhaustive sau parţiale - menite să releve valorile lirice şi semnificaţiile simbolice ale poemului. Am ales pentru comentariul nostru câteva referiri care ni s-au părut importante pentru a demonstra că, de fapt, Eminescu în acest poem s-a întrecut pe sine însuşi, aşa cum afirmă Tudor Vianu: „Dacă moartea ar voi ca în noianul vremurilor viitoare întreaga operă poetică a lui Eminescu să se piardă, după cum lucrul s-a întâmplat cu atâtea opere ale antichităţii, şi numai Luceafărul să se păstreze, strănepoţii noştri ar putea culege din ea imaginea esenţială a poetului” (Studii de literatură română). Judecăţi majore, de rafinament intelectual, avea să exprime şi Mircea Eliade referitor la Mihai Eminescu şi la sinteza creaţiei sale, poemul - Luceafărul ... Continuare»

     
  • Camil Petrescu

    Camil Petrescu (9 aprilie 1894, Bucureşti - 13 mai 1957, Bucureşti) - poet, prozator, dramaturg, romancier, nuvelist, eseist, gazetar, doctor în filozofie, critic şi cronicar dra­matic. A venit pe lume la spitalul bucureştean Filantropia, ca fiu al Anei (născută Keller) şi al lui Camil Petrescu, funcţionar de poştă sau ofiţer, originar, se pare, din Brăila. Tatăl a murit la numai 28 de ani, chiar înaintea naşterii copilului. Abandonat în maternitate de mamă - moartă şi ea la scurtă vreme şi despre care nu va mai afla ulterior nimic, cu excepţia unor scrisori expediate în vara anului naşterii sale - viitorul scriitor este încredinţat spre creştere unei doici din Obor, Maria, soţie a subcomisarului de poliţie Tudor Popescu. În 1901 este înscris la Şcoala nr. 8 din Gura Oborului, unde va fi coleg cu Aura Buzescu. În 1906 intră ca bursier, cu sprijinul inspectorului de poliţie Episcopescu (în casa căruia ... Continuare»

     
  • Constantin Abăluţă

    Constantin Abăluţă (8 octombrie 1938, Bucureşti) - poet, prozator, traducător şi antologator. Este fiul Mariei (născută Tabacu) şi a lui Apostol Abăluţă, profesor. A urmat Liceul „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti şi apoi cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” (1955-1961). A fost arhitect la ICRAL Bucureşti (1961-1968) şi arhitect diriginte la Casa de modă „Venus” (1969). A debutat cu poezie în revista „Luceafărul” (1958). A colaborat la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viaţa românească”, „Steaua”, „Vatra”, precum şi la „Change”, „Art et poesie”, „Caracteres” (Franţa) şi „Ombrela” (Grecia). Poezia lui Abăluţă este caracterizată de un lirism intelectual, în care folosirea cu predilecţie a noţiunilor abstracte şi atenţia acordată ... Continuare»

     
  • Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă (analiză literară, comentariu literar, referinţe critice)

    Lumea fascinantă a basmului nu poate rămâne neexplorată de cel al cărui har înnăscut îşi trage seva din filonul bogat al literaturii noastre populare, de aceea, metamorfozat într-un „păcat de povestariu”, cum se autodefineşte, humuleşteanul Ion Creangă altoieşte pe tipare arhaice, consacrate, mlădiţele viguroase ale unui talent autentic, dând la iveală, modest, dar impecabil, un basm original, „cea mai îngrijită ca formă şi mai cu dragoste scrisă dintre toate poveştile lui” (Nicolae Iorga) - atât de cunoscuta Poveste a lui Harap-Alb. Publicat în august 1877 în „Convorbiri literare”, acest basm are rădăcini adânci în spiritualitatea lumii şi conexiunile cu alte literaturi sunt numeroase: grecii, prin intermediul culegerii de poveşti a lui Emile Legrand (Omul fără barbă) şi polonezii (Prinţul Slugobil şi cavalerul invizibil) cunosc motivul slugii care nu este ... Continuare»

     
  • Tudor Arghezi

    Tudor Arghezi (21 mai 1880, Bucureşti - 14 iulie 1967, Bucureşti) este un poet, prozator, nuvelist, eseist, romancier, povestitor şi gazetar. Este fiul lui Nicolae Theodorescu (iniţial Nicolae Tudor Cojocaru), cu obârşia în Cărbuneşti, judeţul Gorj, agricultor (arendaş la Martalogi şi Costeşti), funcţionar la banca din Piteşti. Identitatea mamei, cea impusă de actul de naştere dat publicităţii - în care Arghezi apare ca fiu legitim al lui Nae Theodorescu şi al Mariei Iliescu -, este contrazisă de mărturii ale corespondenţei şi ale operei, de memoriile celor apropiaţi; conform lor, Rosalia Arghesi, de naţionalitate germană, venită din ţinuturile Braşovului în Bucureşti, ca menajeră, ce trecea drept „mamă de suflet", a fost adevărata sa mamă. Părinţii, necăsătoriţi, vor fi uniţi în semnătura scriito­rului, legalizată ca nume oficial în 1956. Numele său adevărat este Ion N. Theodorescu, iar pseudonimul ... Continuare»

     
 
 

 

Formular de contact