Biografia, viaţa, activitatea şi opera literară a lui Tudosie Dubău

 

Tudosie (Teodosie) Dubău (circa 1630 - circa 1700) - cărturar. Este unul din cei patru copii ai boierului moldovean Vasile Dubău (călugărit mai târziu sub numele de Ghelafie) şi ai soţiei acestuia, Nastasia, fiica lui Irimia Murguleţ, care aparţinea şi ea unei bogate familii moldoveneşti. La rândul său, Dubău va deveni, prin averea moştenită, prin zestrea adusă de soţia sa, Măricuţa, dar, mai cu seamă, prin efortul său susţinut de a-şi lărgi proprietăţile, unul dintre cei mai bogaţi boieri ai vremii. Cariera sa politică începe sub domnitorul Ştefăniţă Lupu, ca pârcălab în ţinutul Cârligăturei.

 

Din 1670 este logofăt al doilea al lui Gheorghe Duca, până la mazilirea acestuia. Apreciat de domnitorul Ştefan Petriceicu, Dubău va fi înălţat, în 1673, la rangul de mare vistier. Aflat în dizgraţie în timpul domnitorilor Dumitraşcu Cantacuzino şi Antonie Ruset, el se alătură lui Miron Costin şi hatmanului Ioan Buhuş în complotul care a provocat mazilirea lui Ruset. Mai târziu, în 1679, este mare spătar al lui Gheorghe Duca, până în 1681, când atitudinea domnului faţă de el se schimbă.

 

Din cauza persecuţiilor, Dubău trece în Polonia, de unde se întoarce în ţară în 1683, împreună cu Ştefan Petriceicu. Sub Dumitraşcu Cantacuzino şi Constantin Cantemir, el deţine funcţia de mare logofăt. Mare ban la începutul domniei lui Constantin Duca, el redevine în scurt timp, în 1694, mare logofăt. Joacă un rol destul de important după mazilirea lui Constantin Duca, pe care îl prevenise de altfel asupra hotărârii turcilor, fiind însărcinat, alături de Manolache Ruset, cu căimăcămia ţării până la sosirea noului domn, Antioh Cantemir, în timpul căruia nu mai ocupă nici o dregătorie.

 

Dubău pare să fi fost un boier nu lipsit de însuşiri diplomatice, prin care şi-a asigurat o carieră bogată şi îndelungată, ferindu-se însă de vârtejul luptelor politice ale timpului. Era în acelaşi timp un boier cărturar, mărturie fiind şi numeroasele acte, zapise şi rapoarte către domnitori, întocmite de el. Prin 1668 semna chiar „uricarul”.

 

În 1694 însărcinează pe un copist de încredere să transcrie Letopiseţul Ţării Moldovei, alcătuit din cronicile lui Grigore Ureche (după un manuscris al lui Simion Dascălul) şi Miron Costin. Fără calităţi literare, dar cu veleităţi de autor, copistul adaugă la început o invocaţie în versuri şi o lungă predoslovie în care este amintit Dubău, încheind compilaţia de cronici cu o expunere sumară a întâmplărilor istorice contemporane lui.

 

Dubău a fost considerat compilatorul letopiseţului copiat din porunca sa, text indicat drept un izvor al Letopiseţului anonim al Ţării Moldovei (Letopiseţul Ţării Moldovei de la Ştefan sin Vasile vodă, de unde este părăsit de Miron Costin logofătul). Manuscrisul cronicilor copiate prin grija lui Dubău se păstrează la Biblioteca Academiei Române în două copii (manuscris 169 şi manuscris 2.506).

 

Tags: Teodosie Dubău

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com