Bursucul şi vulpea, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

 

Fabula Bursucul şi vulpea, de Grigore Alexandrescu, a apărut pentru prima oară în ediţia din 1883. Sunt consemnate detalii precise de cadru natural pe care nu le întâlnim în majoritatea fabulelor autorului. Preferinţa pentru neologisme, ca şi în Atelajul eterogen, ne face să credem că nu e vorba de o întâmplare a folosirii acestora, ci ori de o sursă franceză necunoscută, ori de o schimbare a stilului din fabulă ca urmare a schimbării opiniilor scriitorului în problemele limbii.

 

Fabula face referinţă la situaţia politică din Europa apuseană, unde acestea erau titlurile conducătorilor de state. Lipsesc, de pildă, din enumerare: ţări, emiri sau sultani. Verbul distonează cu formele neologistice întrebuinţate în restul fabulei. Exagerarea comică este realizată prin numeral, deoarece, conform denumirii sale, ordinul de zi nu poate fi decât unul.

 

George Călinescu îşi pune întrebarea dacă linia fabulei nu este Cuza-Vodă: „Atacă oare Grigore Alecsandrescu pe Al. I. Cuza cu tabăra de la Floreşti, cu care domnitorul voia, din îndemnul Franţei, să ţină la respect pe austrieci?”. Versurile 32-37 constituie parcă o întoarcere spre un limbaj mai firesc, presărat cu expresii populare: „a porni pe cineva”, „a tragi cu urechea”, „cum merg trebile”. Vulpea se află de data aceasta pe postul diplomatului experimental, rol ce intră în sfera specificului acestei alegorii.

 

„Pestriţule” are funcţia de epitet de, reverenţă la vocativ, corespunzând cu „strălucitule”, „măreţule”. El se referă la blana monarhului leopard care cu cât e mai pătată, cu atât exemplarul e socotit mai valoros. Desigur că un asemenea epitet ca marcă de respect are valenţe ironice, calchiind automatismul verbal propriu adresării către o majestate imperială.

 

Comicul se obţine prin nonsens, punând mai hazliu în lumină diferenţa între laudele bursucului şi realitate. Absurdul se transmite prin inversarea elementelor: soldatul pe apă şi luntrea pe uscat. Al doilea element adânceşte capacitatea satirică, amintim şi de expresia populară „a trage luntrea pe uscat” (imagine a sărăciei, a traiului de pe o zi pe alta).

 

Recomandări

 

Boul şi viţelul, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Cucul, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Uleul şi găinile, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

• Oglindele, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Toporul şi pădurea, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Elefantul, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Câinele şi măgarul, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Şarlatanul şi bolnavul, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Atelajul eterogen, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Iepurele, ogarul şi copoiul, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Ursul şi vulpea, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Corbii şi barza, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

• Calul vândut şi diamantul cumpărat, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / rezumat literar)

Porcul liberat, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Castorul şi alte lighioni, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Mielul murind, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Zugravul şi portretul, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Catârul cu clopoţei, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Lişeţa, raţa şi gâsca, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

Vânătorul, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar / analiză literară)

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com