Drept de moştenire al soţului supravieţuitor

 

Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor este dreptul recunoscut fiecăruia dintre soţi de a veni la succesiunea soţului predecedat. Existenţa dreptului de moştenire al soţului supravieţuitor este condiţionată de îndeplinirea cerinţei ca persoana în cauză să aibă calitatea de soţ la data deschiderii moştenirii. Dacă este îndeplinită această cerinţă nu prezintă importanţă durata căsătoriei soţului supravieţuitor cu defunctul şi nici starea materială ori sexul soţului supravieţuitor. Nu prezintă, de asemenea, importanţă dacă din căsătoria astfel încetată au rezultat copii şi nici dacă cei doi soţi (cel supravieţuitor şi cel predecedat lui) convieţuiau împreună la data deschiderii moştenirii ori erau separaţi în fapt din vina unuia sau a altuia dintre ei.

 

Concubinajul (convieţuirea a două persoane de sex diferit), indiferent de durata sa în timp, nu conferă vocaţie succesorală legală concubinului care supravieţuieşte celuilalt concubin. În caz de divorţ, căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea judecătorească prin care a fost pronunţată desfacerea acesteia a rămas irevocabilă. Până la această dată calitatea de soţ se păstrează, chiar dacă moartea a intervenit în cursul procesului, eventual chiar după pronunţarea divorţului, dar înainte ca hotărârea să fi devenit irevocabilă. În această situaţie, căsătoria încetând prin moarte, efectele divorţului nu se mai produc.

 

În ipoteza nulităţii absolute sau relative a căsătoriei, aceasta din urmă se desfiinţează retroactiv şi, ca urmare, problema drepturilor succesorale reciproce ale foştilor soţi nu se mai pune, chiar dacă hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea sau s-a anulat căsătoria a intervenit ulterior decesului unuia dintre aceştia, într-o atare ipoteză, calitatea de soţ pe care soţul supravieţuitor o avusese la data deschiderii succesiunii se desfiinţează cu efect retroactiv. Cu titlu de excepţie, legea (art. 23 Codul familiei) dispune că, în cazul căsătoriei putative, soţul de bună-credinţă la încheierea căsătoriei păstrează situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă, până la data când hotărârea judecătorească de anulare a căsătoriei respective rămâne definitivă.

 

În consecinţă, dacă decesul unuia din soţi s-a produs înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de declarare sau de pronunţare a nulităţii, iar soţul supravieţuitor a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, el vine la moştenire, deoarece păstrează calitatea de soţ pe care a avut-o la deschiderea succesiunii. În schimb, dacă soţul supravieţuitor a fost de rea-credinţă, el nu-l moşteneşte pe soţul predecedat, pierzând calitatea de soţ, cu efect retroactiv. Este singura excepţie prevăzută de lege de la principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale a soţilor. În domeniul moştenirii, căsătoria putativă produce efecte numai pentru perioada de la încheierea căsătoriei şi până la rămânerea definitivă a hotărârii de desfiinţare a ei.

 

Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor cuprind: un drept de moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali sau în lipsa rudelor din cele patru clase; un drept de moştenire special asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă; un drept temporar de abitaţie asupra casei de locuit. Soţul supravieţuitor nu face parte din niciuna din clasele de moştenitori prevăzute de lege, ceea ce face ca el să nu fie înlăturat de la moştenire de niciuna dintre rudele defunctului şi, totodată, nici el să nu înlăture pe vreuna din acele rude cu care vine în concurs.

 

Legea (nr. 319/1944) acordă soţului supravieţuitor o cotă-parte din masa succesorală, a cărei mărime variază în funcţie de clasa de moştenitori cu care acesta vine în concurs:

- în concurs cu descendenţii defunctului (clasa I), indiferent de numărul lor, soţul supravieţuitor are dreptul la 1/4 din moştenire;

- în concurs cu ascendenţii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, care vin la moştenire împreună cu colateralii privilegiaţi, de asemenea indiferent de numărul lor, soţul supravieţuitor are dreptul la 1/3 din moştenire;

- dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi, în ambele cazuri, indiferent de numărul lor, el culege 1/2 din moştenire;

- în concurs cu ascendenţii ordinari (clasa a III-a) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a), în ambele cazuri, indiferent de numărul lor, soţul supravieţuitor are dreptul, invariabil, la 3/4 din moştenire;

- în lipsa rudelor din cele patru clase, soţul supravieţuitor culege întreaga masă succesorală lăsată de soţul decedat.

 

Atunci când soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu rudele soţului predecedat, stabilirea cotei ce i se cuvine se face cu întâietate faţă de stabilirea cotelor moştenitorilor cu care concurează. Văduva celui decedat pe front are asupra bunurilor rămase după soţul decedat, dacă acesta nu a dispus altfel prin liberalităţi, un drept de moştenire în plină proprietate, care este:

- o parte egală cu cea care-i revine unui copil, dar nu mai mult de 1/3 din moştenire (dacă vine la moştenire în concurs cu descendenţii defunctului);

- o parte de 1/2 din moştenire, când vine în concurs cu ascendenţii, fraţii ori surorile defunctului sau urmaşii acestora (clasele II-III de moştenitori legali);

- întreaga moştenire, în lipsa moştenitorilor menţionaţi anterior, ceea ce înseamnă că sunt înlăturate de la moştenire rudele din clasa a IV-a de moştenitori legali (Legea nr. 609/1941 menţinută, sub acest aspect, în vigoare de art. 7 din Legea nr. 319/1944).

 

În caz de bigamie sau poligamie, moştenirea lăsată de defunctul bigam sau cota-parte din această moştenire, prevăzută de lege în favoarea soţului supravieţuitor în concurs cu diferitele clase de moştenitori legali, se împarte în mod egal între soţul din căsătoria valabilă şi soţul inocent din căsătoria nulă, ei fiind, deopotrivă, de bună-credinţă. În ipoteza exheredării unor moştenitori legali rezervatari, soţul supravieţuitor poate veni în concurs cu două clase (subclase) de moştenitori legali. Dacă cei exheredaţi sunt părinţii defunctului, aceştia culeg totuşi rezerva în calitatea lor de moştenitori legali rezervatari, iar la stabilirea cotei ce se cuvine soţului supravieţuitor trebuie să se ţină seama obligatoriu şi de rezerva părinţilor exheredaţi.

 

Ca urmare, când există moştenitori din subclasa colateralilor privilegiaţi, soţul supravieţuitor va primi numai 1/3 din moştenire, deşi ascendenţii privilegiaţi au fost exheredaţi. Partea soţului supravieţuitor, prevăzută de Legea nr. 319/1944, se impută asupra masei succesorale, micşorând părţile ce se cuvin celorlalţi moştenitori cu care concurează. În toate cazurile, mai întâi trebuie să se atribuie soţului supravieţuitor cota ce i se cuvine potrivit Legii nr. 319/1944, iar cotele prevăzute de Codul civil în favoarea celorlalţi moştenitori - modificate implicit prin această lege - să se calculeze asupra restului rămas din moştenire.

 

Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor prezintă următoarele caractere juridice:

- soţul supravieţuitor poate veni la moştenire numai în nume propriu (neputând veni prin reprezentare şi nici nu poate fi reprezentat);

- el nu este moştenitor sezinar, dar este moştenitor rezervatar;

- în cazul în care vine în concurs cu descendenţii defunctului (clasa I de moştenitori legali) este obligat şi la raportul donaţiilor primite de la soţul decedat.

 

• Dreptul la moştenire special al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice şi asupra darurilor de nuntă

• Drept de abitaţie al soţului supravieţuitor

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com