Grupul celor cinci

 

Grupul celor cinci (Cei cinci, Cei cinci imbatabili) este un cenaclu format, începând cu 1857, la St. Petersburg, Rusia, şi cristalizat în 1862, compus din: Mili Alekseevici Balakirev - conducătorul grupului, Aleksandr Profirievici Borodin, Cezar Antonovici Kiui, Modest Petrovici Mussorgski, Nikolai Andreevici Rimski-Korsakov. Plecând de la tradiţiile şcolii muzicale ruse şi de la modelul creaţiei lui Glinka, membrii grupului au militat pentru dezvoltarea stilului naţional, accesibilitatea muzicii, realism în artă prin: valorificarea folclorului rus, al popoarelor slave şi al celor orientale, prin folosirea formelor libere în locul celor stricte, clasice, dar fără a le neglija pe acestea din urmă (de exemplu, Capriciul spaniol şi Şeherezada de Rimski-Korsakov, Simfonia a II-a „a bogatârilor" de Borodin), prin compunerea unor drame muzicale populare dedicate istoriei poporului rus (Hovanşcina şi Boris Godunov de Mussorgski, Kneazul Igor de Borodin). Principalul ideolog - care, formal, nu făcea parte din grup - a fost V.V. Stasov. Grupul mai este cunoscut şi sub denumirile: mănunchiul puternic, cercul lui Balakirev, noua şcoală muzicală rusă.

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com