Ioan Şerb

 

Ioan Şerb (29 iulie 1932, Pescari, judeţul Arad - 20 iunie 2006, Bucureşti) este un poet, folclorist şi editor. Este fiul Victoriei (născută Costea) şi al lui Vichentie Şerb, ţărani. Învaţă mai întâi în satul natal (1939-1946), urmează Liceul „Avram Iancu" din Brad (1946-1948), Şcoala de Administraţie Economică din Timişoara (1948-1949) şi Şcoala Tehnică Comercială din Arad (1949-1952), apoi Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti (1952-1957). Va fi redactor la Radiodifuziunea Română, iar din 1959 redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, în 1963 fiind promovat şef al Redacţiei de folclor, funcţie pe care o îndeplineşte până în decembrie 1969, când devine redactor la Editura Minerva, de unde este pensionat în 1992. În 1991 înfiinţează propria sa editură, Grai şi Suflet - Cultura Naţională, iar în 1992-1993 e director la seria nouă a revistei „Viaţa nouă". Debutează în 1957, la „Gazeta literară", cu poezia Prometeu, iar editorial cu placheta Florile norocului, apărută în 1970. Mai colaborează la „Luceafărul", „Săptămâna", „Convorbiri literare", „Familia", „Orizont", „Ramuri", „Steaua", „Transilvania", „România literară", „Tribuna" etc.

 

Două sunt orientările poeziei lui Şerb din volumele Florile norocului, Legenda umanităţii (1978), Columnele neamului (1982), Triumful vieţii (1985) şi Doina României (1989), reunite în ediţia definitivă Metafizica dorului (2000): lirica de idei, prezentă îndeosebi în Legenda umanităţii, şi lirica de inspiraţie folclorică, diseminată în toate cărţile. Cea dintâi e apreciată de Al. A. Philippide, care remarcă această „poezie de meditaţie gravă, fără emfază, solemnă cu măsură şi cu un accent de sinceră convingere în ce spune". Semnificativă este la Şerb sorgintea livrescă, versul fiind închinat destinului prometeic, vârstelor omenirii, înălţării omului, unei galerii de figuri mitice, precum Zarathustra, Buddha, Osiris, Prometeu, Oedip, Ulise, Venus, Minerva, Pan, Apollo etc., într-o perindare lirică amplă, ce filtrează imnic teme şi motive din cultura universală şi din folclorul românesc. Artele poetice pe care le-a scris mărturisesc că ipostaza râvnită a fost aceea de Apollo al Transilvaniei, cântăreţ care să celebreze dorul, visul, doina, codrul, cetatea, lumina, izvorul, columna, steaua şi grădina de rai, invocate, bunăoară, în Carmen Transilvaniae, poem dedicat lui Ioan Alexandru.

 

Poetul este un tradiţionalist, prin sursele de inspiraţie, prin predilecţia pentru lexicul arhaic, regional. Asimilează doina (Doina tancului, Doina doinei, Doina graiului românesc, Doina timpului), cântecul (Cântec din nai, Cântec din fluier), descântecul (Descântec de dor, Descântecul lui Orţeu), oraţia (Oraţia vârstelor), colinda (Colindul vieţii), preia trama unor basme, ca în căutarea tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii fără moarte, pleacă de la balade şi legende, ca în Chemarea firii, unde valorizează motivul vânătorilor transformaţi în cerbi. Tonalitatea imnică e caracteristică, în acest mod fiind elogiate personaje emblematice ale Transilvaniei, precum Horea şi Avram Iancu, ori preamărită natura Munţilor Apuseni. Poetul năzuieşte neîncetat să descopere şi să descifreze „semne / De pierdute veşnic raiuri", „umbrele, lumina / Unor sfinte începuturi", preocupat însă şi de performanţele virtuozităţii în versificaţie şi lexic.

 

Ca folclorist, Şerb s-a manifestat într-o triplă ipostază: de culegător, precum în Folclor din Ţara Zarandului (1962, în colaborare cu Domiţian Cesereanu, publicată în seria Folclor din Transilvania), excelând prin atenţia acordată autenticităţii şi valorii, caracterului antologic al textelor, de redactor care a iniţiat şi îngrijit câteva zeci de volume în seriile Folclor din Transilvania, Folclor din Oltenia şi Muntenia, Folclor din Moldova, Folclor din Dobrogea şi Folclor din Banat, în fine în calitate de îngrijitor al unor ediţii: C. Rădulescu-Codin, Literatură populară (I, 1986, în colaborare cu Florica Şerb), Antologia basmului cult (I-II, 1968, în colaborare cu Aurelia Rusu), Romulus Vuia, Studii de etnografie şi folclor (I-II, 1975-1980, în colaborare cu Mihai Pop şi Florica Şerb), şi Ovid Densusianu, Opere (I-VI, 1968-1985, în colaborare cu Boris Cazacu, Valeriu Rusu şi Florica Şerb), în ultimele două volume excelând bogatul capitol de note şi comentarii. Editor cu o formaţie complexă, Şerb realizează şi altă lucrare de un mare profesionalism: Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga) (I-III, 1970, în colaborare cu Al. Piru).

 

Opera literară

 

Florile norocului, Bucureşti, 1970;

Legenda umanităţii, prefaţă de Al. Philippide, postfaţă de Mihai Beniuc, Bucureşti, 1978;

Columnele neamului, Bucureşti, 1982;

Triumful vieţii, Bucureşti, 1985;

Doina României, Bucureşti, 1989;

Metafizica dorului, prefaţă de Al. A. Philippide, cu scrisori inedite de Petru Caraman, Bucureşti, 2000.

 

Ediţii, antologii

 

Flori alese din poezia populară. Antologia poeziei lirice, prefaţă de Mihai Pop, Bucureşti, 1960; ediţia Bucureşti, 2003;

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Basme populare româneşti, prefaţă de Virgiliu Ene, Bucureşti, 1961;

Folclor din Transilvania, I-II, prefaţă de Mihai Beniuc, Bucureşti, 1962;

Basme populare româneşti, I-II, prefaţă de Virgil Ene, Bucureşti, 1967;

Antologia basmului cult, I-II, prefaţa editorului, Bucureşti, 1968 (în colaborare cu Aurelia Rusu); ediţia II, Bucureşti, 2003;

Ovid Densusianu, Opere, I-VI, prefaţă de Boris Cazacu, Bucureşti, 1968-1985 (în colaborare cu Boris Cazacu, Valeria Rusu şi Florica Şerb);

Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga), I-III, prefaţă de Al. Piru, Bucureşti, 1970 (în colaborare cu Al. Piru);

Horea şi Iancu în tradiţiile şi cântecele poporului, prefaţă de Ovidiu Bârlea, Bucureşti, 1973 (în colaborare cu Ovidiu Bârlea);

Novac şi zâna, prefaţă de Marin Sorescu, Bucureşti 1973;

Toma Alimoş, prefaţă de Mihai Beniuc, Bucureşti 1973;

Poveştile lui Făt-Frumos. Basme fantastice, prefaţă de Valeriu Filimon, Bucureşti, 1974 (în colaborare cu Florica Şerb);

Romulus Vuia, Studii de etnografie şi folclor, I-II, prefaţă de Mihai Pop Bucureşti, 1975-1980 (în colaborare cu Mihai Pop şi Florica Şerb);

Frumosul românesc în concepţia şi viziunea poporului, prefaţă de Dan Grigorescu, Bucureşti, 1977 (în colaborare cu Florica Şerb);

C. Rădulescu-Codin, Literatură populară, I, prefaţă de Dan Simonescu, Bucureşti, 1986 (în colaborare cu Florica Şerb);

Legende despre flori şi păsări, prefaţă de Mihai Coman, Bucureşti, f990;

Legende populare româneşti, cu ilustraţii de Val Munteanu, Bucureşti, 1991;

Basmele românilor. Poveştile lui Făt-Frumos, prefaţă de Ovidiu Bârlea, Bucureşti, 1991;

Al. Tzigara-Samurcaş, Memorii, I-II, prefaţă de Dan Grigorescu, Bucureşti, 1991-1999 (în colaborare cu Florica Şerb);

Fata în grădina de aur, prefaţa editorului, Bucureşti, 1992 (în colaborare cu Aurelia Rusu);

Simion Florea Marian, Nunta la români. Naşterea la români (Înmormântarea la români), I-III, Bucureşti, 1995 (în colaborare cu Teofil Teaha şi Ioan Ilişiu);

Flori alese din cântecele poporului - Florilege des chants populaires roumains, ediţie îngrijită de Ovid Densusianu, Bucureşti, 1999 (în colaborare cu Florica Şerb).

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com