Livia Maiorescu-Dymsza

 

Livia Maiorescu-Dymsza (28 martie 1863 - 26 august 1946, Câmpulung Muscel, judeţul Argeş) - traducătoare. S-a născut din căsătoria lui Titu Maiorescu cu Clara Kremnitz. După o educaţie îngrijită primită în familie, Maiorescu-Dymsza a fost înscrisă într-un pension din Berlin. S-a căsătorit, în 1892, cu Eugen de Dynisza, inginer constructor de căi ferate. S-a stabilit în localitatea Rokiskis din Lituania, pe care a părăsit-o după moartea soţului (1918). După multe peregrinări, se întoarce în ţară în 1941, moare la Câmpulung şi este înmormântată, alături de tatăl ei, la cimitirul Bellu din Bucureşti.

 

Adolescentă fiind, Maiorescu-Dymsza participa, sporadic, la şedinţele Junimii bucureştene şi copia pentru tipar unele din lucrările ce urinau a fi inserate în paginile „Convorbirilor literare”. Ion Creangă i-a dedicat Amintiri din copilărie. În „Convorbiri literare” a tradus, iscălind fie L. fie L.M., câteva bucăţi din Mark Twain, George Allan (Mite Kremnitz) şi Carmen Sylva. Traducerile ei, făcute la o vârstă fragedă, cuprind fraze construite stângaci, deşi limba este lipsită de asperităţi lexicale. Mai reuşită este traducerea din Un caracter de artist de George Allan.

 

Traduceri

 

• George Allan (Mite Kremnitz), Un caracter de artist, 1885;

• Carmen Sylva, Bate la uşă, Bucureşti, 1887;

• Mark Twain, în Nuvele şi schiţe, Bucureşti, 1902.

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com