Marian Barbu

 

Marian Barbu (29 septembrie 1939, Mileşti, judeţul Dolj) este un critic literar şi prozator. Este fiul Elenei şi al lui Constantin Barbu, ţărani. A absolvit Liceul „Fraţii Buzeşti" din Craiova şi Facultatea de Limba şi Literatura Română (1959-1964) a Universităţii din Bucureşti. Funcţionează ca profesor la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti" (1964-1999) din Craiova, iar între 1965 şi 1971 activează ca ziarist la cotidianul „Înainte". După 1990, este şi redactor-şef al revistei „Meridian" (1990-1992), profesor la Universitatea „Mihai Viteazul" din Craiova. Colaborează la revistele „Argeş", „Luceafărul", „România literară", „Orizont", „Ramuri", „Analele Universităţii din Craiova", „Literatorul", „Caiete critice" etc.

 

Debutează cu versuri în revista „Argeş" (1968), la reco­mandarea lui Ion Caraion, şi tot cu un ciclu de versuri intră în Caietul debutanţilor (1979), al Editurii Albatros. Editorial, debutează individual cu studiul Romanul de mistere în literatura română (1981). Urmează romanul Oraşul la ora amintirilor (1984), în care tema obsedantului deceniu este ilustrată prin personaje din medii diferite; sunt de evidenţiat aici claritatea demersului narativ, dinamismul acţiunii.

 

Câmpia nu este singură (1986) denotă influenţele romanului sud-american, în folosirea planurilor narative multiple şi îmbinarea fantasti­cului cu oniricul şi realismul. Romanul vrea să fie reprezen­tarea etosului unei colectivităţi rurale, confruntată cu istoria.

 

Aproapele nostru trădează (1992), subintitulat „roman semipoliţist", foloseşte tehnici ale prozei moderne (textualism, inter-textualitate) şi postmoderne, care vor sta şi la baza romanului Colonelul de la Ghiol (1996), „roman polimorf", „prin focul încrucişat al limbajelor", prin sinteza personaj-narator-autor, sau „roman total" (Stan Velea), în care formele moderne se îmbină cu cele clasice (biografia unor personaje, logica epi­soadelor), pentru a nu ştirbi inteligibilitatea textului. De altfel, textul este programatic construit în manieră postmodernistă şi axat pe intertextualitate; în final, autorul ataşează o listă a numelor de persoane la care se referă, de la Achile, Aristofan, Aristotel Ia Roland Barthes, Brâncuşi, Bogza sau Topârceanu şi de la Varlaam la Theodor Stolojan. Mai adaugă un „indice alfabetic de spaţii şi ape", precum şi o schemă cu diferenţele dintre modernism şi postmodernism. Romanul a atras atenţia criticii şi probabil va mai stârni discuţii.

 

În toată această perioadă, Barbu publică mai multe ediţii din autori clasici şi contemporani (I.M. Bujoreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Barbu Delavrancea etc.), precum şi numeroase articole de critică şi istorie literară.

 

Primul său volum, Romanul de mistere în literatura română, includea un excurs istorico-literar care urmărea romanul de mistere românesc în comparaţie strânsă şi documentată cu modelele străine, traseu mai puţin frecventat în cercetarea românească. Cele mai multe ecouri le-a avut însă cartea Aspecte ale romanului românesc contemporan (I-II, 1993-1995). Critica a apreciat abordarea pertinentă, desprinsă de interpretarea şi evaluarea cu motivaţie ideologică, concentrată asupra unei valorizări cât mai apropiate de exigenţele criteriului estetic ce transcende toate subiectivităţile.

 

Pe de altă parte, în atenţia autorului au intrat şi opere ale unor scriitori români din exil, precum Ora 25 de Constantin Virgil Gheorghiu, Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade, Cronică de familie de Petru Dumitriu, interzis multă vreme în critica noastră, Dumnezeu s-a născut în exil de Vintilă Horia, Povara bunătăţii noastre de Ion Druţă, Nonroman de Florian Smarandache. Acesta din urmă, refugiat în Statele Unite, a creat acolo un curent numit paradoxism, publicând şi o Antologie despre paradoxism (Los Angeles, 1993), în care este inclus şi Barbu, cu studiul Un logos ascuns: paradoxismul.

 

În Aspectele... stau alături, firesc din unghi estetic, romancieri diferiţi ca ideologie: Zaharia Stancu, Eugen Barbu, Ion Lăncrănjan, Paul Anghel, pe de o parte, Marin Preda, Augustin Buzura, George Bălăiţă, Octavian Paler, pe de altă parte, pe lângă autori ca I.M. Sadoveanu, Mihail Sadoveanu, V. Voiculescu, Ion D. Sârbu etc.

 

Opera

 

Romanul de mistere în literatura româna, Craiova, 1981;

Oraşul la ora amintirilor, Craiova, 1984;

Câmpia nu este singură, Bucureşti, 1986;

Aproapele nostru trădează, Craiova, 1992;

Aspecte ale romanului românesc contemporan, I-II, Craiova, 1993-1995;

Colonelul de la Ghiol, Craiova, 1996;

Simbolistica poeziei lui Ion Barbu (în colaborare cu Simona Barbu), Craiova, 1997;

Reexaminări critice, Craiova, 1997;

Brazii din Poiana Soarelui, Craiova, 1998;

Trăind printre cărţi, I-II, Petroşani, 2001-2002;

Fuga de sub model, Craiova, 2002.

 

Ediţii

 

• Traian Demetrescu, Între vis şi realitate, prefaţă de Al. Macedonski, postfaţa editorului, Craiova, 1996.


Scriitori români

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com