Metoda arborelui de decizie

 

În conducere, metoda arborelui de decizie este o metodă de conducere utilizată în procesul decizional strategic, care constă în analiza rezultatelor potenţiale ale unei decizii complexe cu ajutorul proiectării, sub forma unei diagrame, a unui număr de evenimente viitoare ce o pot afecta, determinându-se un set de valori privind rezultatul fiecărei alternative decizionale considerate. Rezolvarea unei probleme cu ajutorul metodei arborelui de decizie comportă o serie de decizii, ale căror probabilităţi de producere şi dimensiuni se determină succesiv, fiecare decizie depinzând de rezultatul unui eveniment aleatoriu, care însă nu poate fi determinat în momentul luării ei, dar a cărui probabilitate poate fi anticipată în urma investigaţiilor. Deşi reprezentarea grafică a arborelui de decizie este destul de simplă, cunoştinţele şi cercetarea implicate sunt. Însă, foarte complexe.

 

Diagrama unui arbore de decizie pentru o problemă relativ simplă, care comportă două faze succesive ale deciziei şi ilustrează situaţia unei întreprinderi a cărei conducere elaborează o decizie de investiţii ce trebuie optimizată, fiind prima dintr-o serie completă. În diagramă, D reprezintă punctul de decizie, E evenimentul aleator, u beneficiul prevăzut, corespunzător diferitelor grade de incertitudine considerate în momentul 1, conducerea întreprinderii trebuie să ia decizii privind fie construirea unei uzine mici (d1), fie a unei uzine mari (d11). Decizia este luată în condiţii de incertitudine, întrucât consecinţele opţiunii depind de evenimentul aleatoriu E, din momentul 2, reprezentând nivelul cererii iniţiale şi care în momentul 1 nu este cunoscut. Studiile întreprinse prevăd fie probabilitatea P(a) a unei cereri iniţiale scăzute, fie P(b), a unei cereri iniţiale ridicate. Indiferent de alegerea din acest moment întreprinderea trebuie să decidă a doua oară în momentul 3, între a dezvolta uzina (d2) şi a o menţine la nivelul existent (d2). Rezultatul acestei decizii depinde de cererea de produse care va exista în momentul 4 şi care este incertă în momentul 3. Volumele anticipate ale acestei cereri, aşa cum rezultă din calcul, se notează prin r, s, t. Când se iau în considerare diferitele acţiuni posibile în primul moment, decizia pare extrem de complicată, datorită factorilor aleatori ce intervin în momentele 2 şi 4. În această situaţie, procesul de adoptare a deciziilor începe cu evaluarea comparativă a alegerilor din partea dreaptă a metodei arborelui de decizie, trecându-se progresiv spre baza de pornire.

 

În cazul prezentat se începe prin aprecierea deciziei de adoptat în momentul 3. Ca urmare, problema se simplifică, consecinţele deciziei depinzând doar de rezultatele incerte ale evenimentului aleator, care se produce în momentul 4, astfel că diferitele acţiuni posibile pot fi comparate mai uşor. Pentru aceasta, trebuie determinată utilitatea corespunzătoare fiecărei ramuri a arborelui de decizie în funcţie de probabilitatea estimată pentru evenimentele aleatorii ce se vor produce în momentul 4. Folosind cifrele obţinute se poate calcula o medie ponderată, permiţând alegerea, dintre cele opt posibilităţi existente în momentul 3. a aceleia care este cea mai eficientă, aceasta corespunzând cifrei celei mai mari obţinute. În mod analog revenind la momentul 1 se va repeta acest proces, determinându-se care din cele două posibilităţi oferă utilitatea maximă. Avantajul principal al utilizării metodei arborelui de decizie constă în prevederea implicaţiilor unui set de decizii strategice succesive, eşalonate uneori de-a lungul unei perioade de câţiva ani, în situaţii în care celelalte tehnici decizionale nu ajută sau sunt utile în foarte mică măsură.

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com