Nicolae Filip

 

Nicolae Filip (3 martie 1926, sat Sofia, judeţul Bălţi, Republica Moldova - 15 mai 2009, Bălţi) - fizician, matematician, profesor doctor docent universitar şi academician. S-a născut într-o familie de ţărani. Studii: Şcoala din satul natal; Şcoala nr. 1 din oraşul Bălţi; Facultatea de Fizică şi Matematică, Universitatea de Stat din Chişinău (1948-1952); cursuri anuale aprofundate de radioelectronică, Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii de Stat din Moscova (1954-1955); doctorantura în domeniul radiofizicii (1957-1960), cu teza Caracterul fluctuaţiilor undelor radio centimetrice la propagarea lor în troposferă (susţinută la Universitatea de Stat din Leningrad, 1962), conferirea titlului ştiinţific doctor în ştiinţe fizico-matematice (1962); conferirea titlului ştiinţifico-didactic, conferenţiar (1964); susţinerea tezei de doctor habilitat la Universitatea de Stat din Tomsk 1979; conferirea titlului ştiinţific doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice (1979); conferirea titlului ştiinţifico-didactic, profesor universitar (1980).

 

Experienţa academică: lector la Catedra de Fizică, Institutul pedagogic din Bălţi; cursuri de fizică generală, lucrări de laborator; cursul „Electrodinamica” (1953-1957); lector superior la Catedra de Discipline Tehnice; cursul „Radioelectronică” (1960-1962); docent, şeful Catedrei Disciplini tehnice, cursul „Radioelectronică” şi cursul special „Electroradiomăsurări” (1962-1980); profesor, şeful Catedrei Electronică şi Informatică. Cursuri: „Electroradiofizică”, „Bazele electronicii”, „Radioelectronică”, „Practicum de radioconstrucţii”, „Electroradiomăsurări” şi „Bazele televiziunii şi radiolocaţiei” (din 1980).

 

Subiecte de cercetări didactice: Aplicaţii ale metodelor instruirii programate; Creaţia tehnică în conţinutul pregătirii profesorilor de fizică şi tehnică pentru învăţământul preuniversitar; Informatizarea învăţământului; Cercetările ştiinţifice şi creaţia tehnică a studenţilor - o componentă principală în pregătirea specialiştilor cu studii superioare; Rolul cercetărilor ştiinţifice în procesul de formare a specialistului. Funcţii: şeful Catedrei Discipline Tehnice Generale, reorganizată în Catedra Electronică şi Informatică (din 1962); prorector pentru ştiinţă la Institutul Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălţi (1964-1986); rector al Institutului Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălţi (1986-1992); rector al Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi (din 1992).

 

Arii de cercetare ştiinţifică: cercetări experimentale şi teoretice a caracterului fluctuant semnalelor radio în gama de unde centimetrice, care se propagă în troposferă la graniţa cu suprafaţa neomogenă a Terrei. În plan practic, rezultatele acestor cercetări sunt folosite parţial la determinarea capacităţii canalului troposferic de radiocomunicaţii, şi, parţial, pentru evidenţierea posibilităţilor de a folosi radiolocatorul de unde centimetrice în scopul depistării aparatelor zburătoare la înălţimi foarte mici; Cercetarea experimentală şi teoretică a neomogenităţilor anizotropice naturale a plasmei ionosferice şi caracterul dispersiei undelor radio ultrascurte de aceste neomogenităţi orientate în câmpul magnetic terestru; Studierea teoretică şi experimentală a difuziei norilor de ioni injectaţi în straturile ionosferice cu ajutorul rachetelor (neomogenităţi artificiale); Cercetarea efectelor neliniare care au loc în ionosferă sub acţiunea undelor radio scurte de putere mare.

 

Apariţia neomogenităţilor termice în plasma ionosferică orientate în lungul câmpului magnetic (neomogenităţi artificiale). Studierea caracterului propagării undelor dispersate de neomogenităţile artificiale orientate în lungul câmpului geomagnetic. Transmiterea informaţiei prin unde radio ultrascurte la distanţe foarte mari (mii şi zeci de mii km) prin intermediul neomogenităţilor naturale şi artificiale ale plasmei ionosferice; Studierea diverselor metode de cercetare a proceselor dinamice în ionosferă cu scopul măririi preciziei determinării parametrilor micro şi macroscopici ai ionosferei, necesari, în special, pentru prognozarea propagării undelor radio de diferite frecvenţe.

 

Participări la conferinţe şi congrese:

• A VII-a conferinţă totunională consacrată problemelor undelor radio, Ashabad, 1967;

• A IX-a conferinţă tot unională de radiofizică şi propagare a undelor radio, Harkov, 1969;

• A X-a conferinţă totunională de propagare a undelor radio, Irkutsk, 1972;

• Al III-lea simpozion de radiofizică şi propagare a undelor radio, Ashabad, 1974;

• A XI-a conferinţă totunională de propagare a undelor radio, Kazan, 1975;

• A III-a conferinţă ştiinţifică „Radiocomunicaţii cosmice”, Moscova, 1975;

• A XXX-a sesiune totunională dedicată zilei radioului, Moscova, 1976;

• A XII-a conferinţă totunională de propagare a undelor radio, Harkov, 1978;

• Conferinţa unională de propagare a undelor radio, Harkov, 1981;

• Simpozionul totunional de propagare a undelor radio, Kazan, 1982;

• Simpozionul internaţional URSI „Ionosferă modificată”, Suzdali, 1983;

• Simpozionul totunional de propagare ionosferică a undelor radio, Ashabad, 1986;

• Al VI-lea simpozion totunional cu tema „Probleme speciale ale fizicii ionosferice şi propagării undelor radio”, Gorki, 1989;

• A XXII-a adunare generală a Uniunii Internaţionale de Ştiinţe Radio, Praga, Cehoslovacia, 1990;

• A VII-a conferinţă totunională de structuri neomogene în ionosferă, Gorki, 1991;

• Simpozionul Internaţional privind sfera radio-comunicaţiilor, Herzlia, Israel, 1991;

• Conferinţa de Ştiinţe a comunicaţiilor, Piteşti, 1991;

• Al XVIII-lea congres al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte, Chişinău, 1993;

• Adunarea generală a Uniunii Internaţionale de Ştiinţe Radio, Kyoto, Japonia, 1993;

• Simpozionul Internaţional „Sisteme de legătură cu spectru împrăştiat, Bucureşti, 1994;

• Al III-lea Salon Internaţional al Invenţiilor, Inventica ’96, Iaşi, 1996;

• Seminarul Internaţional „Principii şi modalităţi de evaluare a calităţii învăţământului superior, Chişinău, 1997;

• Primul Congres Internaţional al reţelei universitare din bazinul Mării Negre / BSUN-2000, Istanbul, 2000;

• Seminarul Internaţional „Reformarea sistemului educaţional în contextul integrării europene”, Chişinău, 2001.

 

Distincţii

 

• Eminent al învăţământului public din Republica Moldova, 1969;

• Eminent al învăţământului public din URSS, 1971;

• Om emerit al Şcolii superioare din Moldova, 1975;

• Medalia de argint a Expoziţiei realizărilor economiei naţionale a URSS, 1985;

• Medalia de aur a Salonului Internaţional de Inventică şi Tehnică, Iaşi, 1994;

• Medalia de aur „Henri Coandă” clasa I, a Societăţii Inventatorilor Români şi a Institutului de Inventică a României, 1994;

• Ordinul „Gloria muncii”, 1995);

• Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe din Moldova, 1995;

• Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul Ştiinţei şi tehnicii, 1996;

• Membru activ al Academiei Internaţionale de Ştiinţe a Şcolii Superioare, 1997;

• Doctor honoris causa al Universităţii „Gheorghe Asachi” din Iaşi, 2000;

• Medalia şi Diploma „Personalitate de Excepţie a secolului XX”, inclus în culegerea biografică „2.000 personalităţi marcante ale secolului XX”, ediţia II, elaborată de Centrul Biografic Internaţional, Cambridge, Anglia, 2000;

• Cetăţean de Onoare al municipiului Bălţi, 2001;

• Ordinul Republicii, 2001;

• Eminent al învăţământului public din Ucraina, 2002.

 

Lucrări de referinţă

 

5 monografii, 2 manuale, 5 broşuri, 135 de articole ştiinţifice, 27 de teze ale referatelor prezentate la diverse conferinţe ştiinţifice, 25 de rapoarte anuale cu rezultatele investigaţiilor ştiinţifice realizate la Comanda de Stat în domeniul radiofizicii, un curs de lecţii în 5 volume Radioelectronică (inclusiv: Bazele electronicii, Radiotehnica, Bazele televiziunii, Bazele radiolocaţiei, Tehnica şi metodele radio-măsurărilor).

 

Monografiile întrunesc rezultatele cercetărilor ştiinţifice realizate de un grup de radiofizicieni sub conducerea autorului în Universitatea bălţeană:

Dispersia radioundelor de către ionosfera anizotropă, Chişinău, 1974;

Dispersia orientată a radioundelor ultrascurte de către ionosfera la latitudini medii, Chişinău, 1980;

Evoluţia neomogenităţilor plasmei ionosferice a Terrei, Chişinău, 1986;

Metodele contemporane de cercetare a proceselor dinamice în ionosfera Terrei, Chişinău, 1991;

Artificial plasma clouds in the ionosphere of the Earth, 1992.

 

Câteva articole ştiinţifice tipice domeniului de cercetare al savantului:

Despre specificul fluctuaţiilor radiosemnalelor ultrascurte în procesul de propagare a lor în vecinătatea suprafeţei neomogene a Terrei, în „Buletinul ştiinţific al Universităţii de Stat «M.V. Lomonosov»”, Moscova, 1961;

Corelarea radiosemnalelor ultrascurte diverse după frecvenţa şi spaţiu la dispersia lor de către neomogenităţile orientate în câmpul geomagnetic al Pământului, revista ştiinţifică „Radiofizica”, 1974;

Intensitatea radiosemnalelor dispersate de către neomogenităţile anizotrope ionosferice, revista ştiinţifică „Geomagnetism şi aeronomia” nr. 16, Moscova, 1976;

Descompunerea neomogenităţilor ionosferice în câmpul magnetic, în „Buletinul Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova”, seria „Ştiinţele fizice, tehnice şi matematice” nr. 3, Chişinău, 1976;

Difuzia radioundelor de către neomogenităţile de dimensiuni mici ale ionosferei orientate de-a lungul câmpului geomagnetic, revista ştiinţifică „Radiotehnica şi electronică” nr. 22, Moscova, 1977;

Dispersia radioundelor de către neomogenităţile anizotropice ale ionosferei orientate în direcţia câmpului magnetic al Pământului, revista ştiinţifică „Radiotehnica”, 1977;

Deplasarea neomogenităţilor ionosferice în câmpul geomagnetic, în „Buletinul Şcolilor Superioare, Radiofizică” nr. 21, Gorki, 1978;

Difuzia radioundelor de către neomogenităţile de configuraţie arbitrară în plasma ionosferică nelimitată. Cercetări în domeniul geofizicii cosmice, Moscova, 1982;

Modelul numeric al difuziei neomogenităţilor plasmei ionosferice, Academia de Ştiinţe a URSS, Institutul Geomagnetism, ionosferă şi propagare a radioundelor nr. 58, Moscova, 1983;

Ionosphere Prognosis Using Ionosound With Linear-Frequency Modulated Signals, XXIV General Assemblz of the International Union of Radio Science, Kyoto, Japonia, 25 august - 2 septembrie 1993;

Metodele radiofizice de cercetare a proceselor dinamice în ionosferă. Sisteme de legătură cu spectrul împrăştiat, Bucureşti, aprilie 1994;

 

Studii ştiinţifice

 

Studierea specificului de propagare a undelor radio ultrascurte prin intermediul traseelor meteoritice, Universitatea de Stat din Kazan, 1966;

Studiul metodelor de proiectare şi realizare a canalelor de radiocomunicaţie meteoritice, Universitatea de Stat din Kazan, 1968;

Studiul proceselor de dispersie a undelor radio ultrascurte de către neomogenităţile anizotrope ale plasmei ionosferice orientate în lungul câmpului magnetic terestru, Academia de Ştiinţe a URSS, Institutul de Geomagnetism, Ionosferă şi Propagare a Undelor Radio, Moscova, 1970;

Studiul geometriei traiectoriilor de propagare a undelor radio dispersate de neomogenităţile anizotrope ale plasmei ionosferice orientate în anumite direcţii, Institutul de Radioelectronică, Harkov, 1974;

Studiul structurii neomogene şi a caracterului anizotropic a ionosferei reale în prezenţa neomogenităţilor naturale şi artificiale, Institutul de Cercetări Ştiinţifice Radio, Ministerul de Radio-Telecomunicaţii, Moscova, 1976;

Studiul teoriei şi practicii mecanismelor de propagare a undelor radio ultrascurte la depărtări foarte mari prin intermediul ionosferei, Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Radiofizică, Gorki, 1980.

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com