Personajele romanului „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

 

Oamenii de la munte din romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu, trăiesc în spaţii neatinse de civilizaţie şi sunt legaţi de satul lor, spre care se trag, de oriunde sunt plecaţi, ca „fiara de codru la bârlog”. Par coborâţi din vremuri ancestrale, suind poteci oable şi coborând prăpăstii, aşezările lor fiind între stânci de piatră. Au preluat de la natura în mijlocul căreia trăiesc însuşiri; de aceea, sunt „iuţi şi nestatornici ca apele, ca vremea; răbdători în suferinţi ca şi-n ierni cumplite, fără griji în bucurii ca şi-n arşiţile lor de cuptor, plăcându-le dragostea şi beţia şi datinile lor de la începutul lumii, ferindu-se de alte neamuri şi de oamenii de la câmpie”.

 

Oamenii aceştia şi-au întemeiat gospodării, au case împodobite conform tradiţiei, descrierea acestora căpătând valoare etnografică: flori uscate sunt grămădite prin colţuri şi-n grindă; în capătul laiţei, sub perne şi poclăzi, o ladă mare braşovenească înflorită cu roş; gospodăria cuprinde casa cu prispă şi tindă, iar ograda are adăpost pentru vite şi şură. Când familia e înstărită - ca aceea a lui Lipan -, în cămară se găsesc burdufuri de brânză şi păpuşi afumate şi piei de miel, iar într-un cofăiel cu cenuşă sunt strânse parale; piei de miel se găsesc şi-n pod, iar în casă - poclăzi.

 

Muntenii mănâncă mămăligă tăiată felii, cu brânză şi ceapă, afumătură de porc cu slănină, ouă fierte - pe o măsuţă joasă şi rotundă - din blide de lut; masa e acoperită cu ştergar, cofa cu apă e după uşă; în altă cameră sunt stativile pentru ţesut, fuşalăii de tras lâna, furca şi fuioarele de tors. Sunt pagini ce subliniază autenticitatea traiului ţărănesc de la munte şi păstrarea rânduielilor.

 

Vitoria Lipan este o aprigă apărătoare a acestora, iar atitudinea faţă de Minodora, fiica ei, este de sancţionare promptă şi drastică, atunci când i se pare că tânăra ar fi atrasă de „coc, valţ şi bluză” - ca semn al noului ce s-ar putea infiltra în viaţa satului -, renunţând la fotă şi cămeşă (ie), la cozile împletite strâns pe cap şi la horă: „îţi arăt eu coc, valţ şi bluză, ardă-te para focului să te ardă; nici eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am ştiut de acestea - şi-n legea noastră trebuie să trăieşti şi tu. Altfel îţi leg o piatră de gât şi te dau în Tarcău”. În timp s-a constituit un mod de existenţă în care se formează priceperi şi deprinderi, iar tăria morală se întemeiază tocmai pe legea nescrisă a tradiţiei, ce nu îngăduie alte prefaceri în afara celor statornicite.

 

În spiritul datinei şi-n conştiinţa colectivă, rânduielile dau demnitate omului şi îi justifică existenţa într-un circuit al vieţii pe acelaşi făgaş. De aceea, călătoria cu trenul, învăţătura, telefonul sunt respinse, fiind considerate „păcate”. O „rânduială” dreaptă cere ca fiecare zi să fie raportată la comandamentele unei experienţe colective, trăite şi de strămoşi, dar şi de urmaşi, căci „nimeni nu poate trăi străin de matricea grupului”. Nu lipsit de interes este şi cultul soarelui în care sunt crescuţi copiii şi-n care trăiesc sătenii, asemenea dacilor de pe vremea lui „Boerebista, craiul nostru cel de demult”.

 

Soarele echivalează tot ce-i bun, curat şi sfânt, şi-n faţa lui locuitorii stau „c-o inimă ca din el ruptă; cel mai adesea se desmiardă şi luceşte - de cântec, de prietenie”. Soarele este izvorul luminii, al căldurii şi al vieţii - căci viaţa fără lumină şi căldură nu există. De aceea trebuie cinstit cum se cuvine, iar Minodora, care a îndrăznit să arunce gunoiul în faţa soarelui, este aspru admonestată: „N-ai mai învăţat rânduială”? Nu mai ştii ce-i curat, ce-i sfânt şi ce-i bun...” şi ameninţată: „... Îţi pun la gât două pietre de câte cinci ocă”.

 

Spaţiul mioritic de care vorbea Blaga pare localizat aici, prin „drumul oilor”, săvârşit conform legilor transhumantei, de la munte la şes şi de la câmpie la munte, acelaşi drum străbătut de sute de ani la date stabilite în calendarul creştin ortodox, la început de primăvară şi la sfârşit de toamnă.

 

Satul arhaic e locuit de indivizi ce ar putea să pară unora „făpturi de mirare”, prin comportament şi vorbă. Graiul lor moldovenesc, cu parfumul vechimii, se înscrie în aceeaşi tradiţie, sporind impresia de autenticitate: „trâmbiţă”, „harţag”, „lehamite”, „cofăiel”, „poclăzi”, „rodin”, „a sudui”, „bicisnic”, „năframă”, „tohoarcă”, „ragilă”, „mânzat”, „covălie”, „scăfiţă”, „a împunge cu vorba”, „a zvâcni de plâns”, „a pune oasele la hodină”, „zavistie”, „prichici”, „a ţistui”, dar cuvintele acestea au o nuanţă gravă în context.

 

Recomandări

 

Enunţarea ipotezei romanului „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar / rezumat literar)

Aprecieri şi referinţe critice despre romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Fundamentarea ipotezei romanului „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar / rezumat literar)

Structura şi arta narativă a romanului Baltagul, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar / rezumat literar)

Repere teoretice ale romanului „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar / rezumat literar)

Statutul social al personajului Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu (portret literar)

Aprecieri şi referinţe critice despre personajul Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Ipostazele personajului Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu (portret literar)

Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu - ţărancă din Tarcău (caracterizarea personajului)

Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu - gospodină (caracterizarea personajului)

Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu - mamă (caracterizarea personajului)

Caracterizarea directă a personajului Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Descrierea de către narator a personajului Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu (portret literar)

Autocaracterizarea personajului Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Caracterizarea de către alte personaje a Vitoriei Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Caracterizarea indirectă prin fapte a personajului Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Caracterizarea indirectă prin comportament şi gesturi a personajului Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Caracterizarea indirectă prin atitudini a personajului Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Caracterizarea indirectă prin relaţiile cu alte personaje a Vitoriei Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Caracterizarea indirectă prin dialog a personajului Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Concluzii ale mijloacelor de caracterizare a personajului Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com