Sabin Drăgoi

 

Sabin V. Drăgoi (Dragoiu) (6 iunie 1894, comuna Selişte, judeţul Arad - 31 decembrie 1968, Bucureşti) - compozitor, folclorist, dirijor şi profesor. Studiile muzicale le-a început la Arad (1908-1912) cu Matyas Zoltai (vioară, pian, teorie-solfegiu, armonie), continuându-le la Iaşi (1918-1919), cu Alexandru Zirra (armonie) şi la Conservatorul din Cluj Napoca (1919-1920) cu Augustin Bena (teorie-solfegiu), Herman Klee (contrapunct), Gheorghe Dima (cor şi dirijat cor), Liviu Tempea şi Ilie Sibianu (pian). S-a perfecţionat la Conservatorul de Stat din Praga (1920-1923), cu Vitezslav Novak (compoziţie, orchestraţie), Otakar Ostroil (dirijat orchestră), Karel Krupka (istoria muzicii) şi Vaclav Stepan (estetică muzicală).

 

Profesor suplinitor de muzică la Şcoala Normală de învăţători din Deva (1922-1924), profesor de armonie, contrapunct, compoziţie (1924-1942) şi director (1925-2943) la Conservatorul Municipal din Timişoara; fondator şi dirijor al corurilor bărbăteşti „Doina” şi „Banatul” din Timişoara (1924-1932), dirijor al corului mixt „Crai nou” din Timişoara (1936-1940); director la Opera Română din Cluj-Timişoara (1940-1944); director şi profesor de armonie, contrapunct şi compoziţie (1943-1945) la Conservatorul din Cluj-Timişoara, profesor de armonie, contrapunct (1946-1949), compoziţie (1949-1950) şi rector (1949-1950), la Conservatorul şi Institutul de Artă din Timişoara, profesor de folclor la Conservatorul din Bucureşti (1950-1952); director (1950-1964) şi consilier ştiinţific la Institutul de Folclor din Bucureşti (1965-1968).

 

A scris studii, articole, cronici, recenzii şi însemnări de călătorie în „Muzica”, „Muzică şi poezie”, „Izvoraşul” (Bistriţa, judeţul Mehedinţi), „Armonia” (Botoşani), „Luceafărul” (Timişoara), „Revista de folclor”, „Curierul muzical”, „Revista corurilor şi fanfarelor române din Banat” (Lugoj), „Societatea de mâine” (Cluj Napoca), „Contemporanul”, „Flacăra”, „Scânteia”, „România liberă”, „Muncă”, „Informaţia Bucureştiului”, „Steagul roşu”, „Universul”, „Vestul” (Timişoara), Cuvântul, „Îndrumătorul cultural”, „Buletinul de informaţii” (Festival Mediteranian - Bucureşti), „The Journal of the Music Academy” (Madras), „Sovietskaia Muzîka” (Moscova), „Tribuna” (Cluj Napoca), „Elore”, „La Roumanie d’aujourd’hui” etc.

 

A întreprins vaste culegeri de folclor (peste 3.200 de piese), a notat, a prelucrat şi a publicat melodii populare. A susţinut prelegeri, conferinţe, concerte-lecţii, comunicări ştiinţifice în ţară şi peste hotare (Ungaria, Cehoslovacia, India, Birmania, Ceylon, Italia, Argentina etc.). A fost vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor din Bucureşti (1940-1945, 1952-1956), membru activ (1957-1961) şi membru în Consiliul executiv (1961-1968) la The International Folk Music Council din Londra. A făcut parte din jurii naţionale şi internaţionale de concursuri muzicale. A întreprins călătorii de studii şi documentare în URSS, Ungaria, Cehoslovacia, India, Birmania, Austria, Franţa, Germania, Anglia, Ceylon, Iugoslavia, Italia, Argentina etc.

 

A fost distins cu Premiul II (1922), Menţiunea I (1923) şi Premiul I (1928) de compoziţie „George Enescu”, Ordinele „Steaua României” (1929), „Meritul cultural” (1931), Premiul Academiei Române (1932), Marele Premiu „Năsturel” al Academiei Române (1933), Premiul de compoziţie „Robert Cremer” (1935), Premiul naţional pentru muzică al Ministerului Educaţiei Naţionale (1943), Premiul de Stat, clasa II (1952) şi clasa I (1954), titlurile de „Artist emerit” (1951) şi „Maestru emerit al artei” (1953), membru corespondent al Academiei Române din Bucureşti (din 1953), Ordinul Muncii, clasa I (1954), Ordinul „Meritul cultural”, clasa II (1966), Bene Merenti dell’Accademia „Santa Cecilia” din Roma (1967), Medalia „Bela Bartok” din Budapesta.

 

Născut pe unul dintre cele mai mănoase terenuri muzicale populare ale ţării, Drăgoi a valorificat folclorul bănăţean în cele mai variate forme şi genuri ale muzicii culte româneşti. Fiu de ţărani, crescut în ambianţa obiceiurilor şi creaţiei populare autohtone, Drăgoi şi-a legat puternic întreaga-i operă de aceste rădăcini ancestrale ale spiritualităţii naţionale. Fixându-şi autenticul popular ca ars poetica de-a lungul întregii activităţi artistice, Drăgoi a exploatat la maximum filonul psaltic tradiţional şi folclorul de esenţă arhaică (colindul, bocetul, balada, jocul fecioresc), înscriindu-se pe linia compozitorilor şcolilor naţionale moderne (Bartok, Janacek, de Falia). Anii de formaţie profesională petrecuţi în Rusia şi Cehia l-au apropiat mai strâns de culturile muzicale din centrul şi răsăritul Europei decât de muzica occidentală.

 

Orientarea fermă spre folclorul ţărănesc chiar din primul deceniu al debutului artistic (1923-1933) l-a singularizat faţă de colegii de generaţie (George Enescu, Mihail Jora, Constantin C. Nottara, Filip Lazăr, Dimitrie Cuclin, Mihail Andricu), ce apelau de predilecţie la melosul popular orăşenesc (lăutăresc). Consecvent liniei bănăţenilor Ion Vidu - Tiberiu Brediceanu - Timotei Popovici, autorul Năpastei a promovat cu consecvenţă un folclorism autentic, contrar idilismului semănătorist de parfum pastoral dominant la începutul veacului XX, încercând să opună limbajului sonor clasicizant occidental de esenţă tonală practicai de unii compozitori români acel modalism diatonic mai apropiat de spiritul popular ţărănesc.

 

Când Mihail Jora (Privelişti moldoveneşti - 1915), Filip Lazăr (Suita valahă şi scherzo-ul Ţiganii - 1925), George Enescu (Sonata nr. 3 „un caracter popular românesc” - 1926), Alexandru Zirra (Ţiganii, 1929), Dinu Lipatti (Şătrarii, 1934) valorificau melosul lăutăresc, Drăgoi scria lucrări de esenţă melodică sătească (Bănăţeana, Trandafir de pe răzoare - 1925, Divertisment rustic - 1929, opera Năpasta - 1927), atrăgând atenţia asupra noutăţii şi originalităţii drumului de viitor al şcolii naţionale. Presa epocii (în special după premiera dramei lirice Năpasta) a reacţionat pozitiv la muzica lui Drăgoi, efectul stimulator asupra creaţiei româneşti după 1930-1935 fiind frecvent’ atât în muzica simfonică şi lirico-dramatică (Al. Zirra, Paul Constantinescu), cât mai ales în muzica corală (Nicolae Lungu, Gheorghe Danga, Nicolae Oancea, Ioan D. Chirescu).

 

Paralel cu filonul folcloric, Drăgoi a sondat şi sursa melosului psaltic tradiţional local (Nicolae Ştefu, Trifon Lugojan, Atanasie Lipovan), dând la iveală piese de anvergura polifonică (Memento mori - 1924, Liturghia Sf. Ioan - 1926, Divertisment sacru - 1933), ce anunţau împlinirea dezideratelor lui D.K. Kiriac. Apelul la monodia de tip bizantin şi la folclorul de esenţă religioasă (colind, cântec de stea) i-a permis lui Drăgoi să sondeze arheologia melosului naţional, propunând soluţii inedite de valorificare profesională în formele clasice vocal-simfonice.

 

Pornind de la colind, de pildă, Drăgoi a oferit modele de polifonie românească aplicând imitaţia, fuga şi canonul (Divertisment rustic) la sursele folclorului. De asemenea, aceeaşi sintetică formă populară, coroborată cu unele melodii scurte de joc, i-a sugerat lui Drăgoi originalele sale miniaturi instrumentale şi vocale. Spre deosebire însă de Tiberiu Brediceanu, Ion Vidu, Mihail Andricu, ce puneau accentul mai mult pe linia melodică, Drăgoi a descoperit în acest străvechi folclor inepuizabile resurse în ritm şi armonie. Piesele pentru pian (Doinele, Suitele, Colindele) se impun tocmai prin varietatea şi ineditul formulelor ritmice, prin surprinzătoarele rezolvări polifonice.

 

Poate că principiul variaţiei - devenit lege de bază a creaţiei lui Drăgoi în formele ample (operă, oratoriu, Concertul pentru pian, Divertismente) - a cântărit esenţial în detrimentul principiului dezvoltării tematice, datorită în primul rând materialului sonor deja construit la care a apelat şi în al doilea rând dorinţei de a nu altera originalul în procesul de prelucrare. Grija faţă de micro-elementele folclorului românesc l-a ajutat să confere miniaturilor acea perfecţiune de giuvaergiu al muzicii, unii exegeţi recunoscându-i chiar vocaţia miniaturistului. Fără îndoială că şi factura predominantă camerală a muzici lui Drăgoi rămâne lot un ecou al temperamentului său intimist, mai apropiat de liric decât de dramatic. De aici, trăsătura generală senină, luminoasă, calmă, a întregii sale opere.

 

Ca folclorist, Drăgoi trebuie aşezat în galeria oamenilor prestigioşi de ştiinţă modernă a disciplinei autohtone, alături de Constantin Brăiloiu şi George Breazul. „Eu am dezgropat diamantul. Cred că mai bine nu-mi puteam aduce prinosul de recunoştinţă şi admiraţie faţă de acest popor genial, căruia îi aparţin şi sunt mândru de aceasta” - a mărturisit cu sinceritate şi modestie. Exegeza fundamentală legată de numele său rămâne monografia asupra colindei, cu cele peste 800 de melodii şi texte tezaurizate în colecţia Institutului de Etnologie şi Dialectologie din Bucureşti. Personalitate artistică cu multiple preocupări creatoare, didactice, ştiinţifice şi organizatorice, Drăgoi s-a înscris printre muzicienii de prestigiu ai culturii româneşti din prima jumătate a veacului XX, contribuind esenţial la afirmarea şcolii naţionale în context universal.

 

Muzică de teatru

 

Năpasta (1927, revizuit în 1958), dramă muzicală populară în 3 acte, libretul de Sabin V. Drăgoi după piesa lui I.L. Caragiale, premiera Bucureşti, 30 mai 1928, Opera Română, Alfred Alessandrescu, versiunea revizuită premiera Bucureşti, 23 decembrie 1961, Opera Română, Egizio Massini, în „Muzica”, supliment nr. 6, Bucureşti, 1956 (Corul ţăranilor şi Aria Ancăi), Bucureşti, 1961 (reducţie voce şi pian); idem în Arii din opere româneşti, vol. I, Bucureşti, 1962 (Aria lui Dragomir); idem în Arii din opere româneşti, vol. II, Bucureşti, 1965 (Aria Ancăi, Monologul lui Ion);

Constantin Brâncoveanu (1929), operă religioasă într-un act, două părţi, versuri extrase din Acatistul Sf. Dimitrie cel Nou Basarabov de Sandu Tudor, premiera Bucureşti, 25 octombrie 1935, Opera Română, Ionel Perlea;

Kir Ianulea (1937), operă comico-fantastică de Radu Urlăţeanu după I.L. Caragiale, premiera Cluj Napoca, 22 decembrie 1939, Opera Română;

Horia (1945), operă istorică în 7 tablouri, libretul de Sabin Drăgoi după scrieri de Octavian Beu, Aron Cotruş, Radu Gyr etc.

Păcală (1956), operă comică pentru copii, în 7 tablouri, libretul de Sabin Drăgoi după P. Dulfu, premiera Braşov, 6 mai 1962, Teatrul Muzical, Norbert Petri, Bucureşti, 1977.

 

Muzică vocal-simfonică

 

Lăudaţi pe Domnul (1923), psalm pentru cor mixt, 8 instrumente de alamă şi percuţie, primă audiţie, Deva, 1 decembrie 1923, Corul şi Orchestra Şcolii Normale din Deva, Sabin Drăgoi;

Imnul ACB (1926), pentru cor mixt şi orchestră militară (fanfară), primă audiţie, Timişoara, 19 mai 1928, Corurile reunite „Doina” şi „Elisabetin”, Fanfara Regimentului 1 Vânători, Sabin Drăgoi;

Poema neamului (1936), poem pentru cor mixt şi orchestră, primă audiţie, Bucureşti, 26 mai 1938, Filarmonică, George Georgescu;

Balada celor patru mineri (1950), pentru solişti, cor mixt şi orchestră, versuri de Dumitru Corbea;

Mai multă lumină (1951), cantată pentru cor mixt şi orchestră, versuri de Anastasii! Pascali;

Povestea bradului (1952), oratoriu pentru solişti, cor şi orchestră, versuri de Nicolae Pascu;

Cununa (1959), cantată pentru solişti, cor mixt şi orchestră, versuri de C. Teodorescu.

 

Muzică simfonică

 

Suită română (1922), trei tablouri simfonice, primă audiţie, Bucureşti, 22 decembrie 1928, Filarmonică, Alfred Alessandrescu (partea I); primă audiţie, Bucureşti, iunie 1924, Teatrul Naţional, Societatea „Astra” (partea II) (Cântecul secerătorilor);

Memento mori - La groapa lui Scarlatescu (1924), primă audiţie, Timişoara, 1927, Orchestra „Amicii Muzicii”;

Divertisment rustic (1929), pentru orchestră de cameră (cuprinde: Colindă, Doină, Bocet, Dans, Cântec de nuntă), primă audiţie, Timişoara, 1929, Orchestra „Amicii muzicii”, Bucureşti, 1930 (partitură); idem Bucureşti, 1958;

Divertisment sacru (1933), pentru orchestră de cameră, primă audiţie, Bucureşti, 1935, Filarmonica, Leipzig;

Concert pentru pian şi orchestră (1941), primă audiţie, Bucureşti, 14 martie 1943, Filarmonica, Bucureşti, 1956 (partitură şi reducţie pentru două piane);

Rapsodie bănăţeană „Dorică” (1942), primă audiţie, Bucureşti, 1943;

Două dansuri pentru orchestră pe teme populare maramureşene (1942), primă audiţie, Timişoara, 1948, Filarmonica, Mircea Popa, Bucureşti, 1951 (partitură);

Petrecere populară (1950), suită pentru orchestră de cameră, primă audiţie, Bucureşti, 10 decembrie 1950, Filarmonica, Mircea Popa (denumită Şase scene din viata ţăranilor muncitori), Bucureşti, 1953;

La Mislea - La moartea unei tovarăşe căzute în ilegalitate (1951), poem simfonic;

Potpuriu moldovenesc pentru orchestră populară (1951), primă audiţie, Bucureşti, 1951, Orchestra Radio;

Două jocuri din Bihor (1952), pentru orchestră semi-simfonică (cuprinde: Pe picior, Bucureşti, 1955; Luncanul);

Pe picior - Dans din Banat (1952), pentru orchestră populară, primă audiţie, Bucureşti, 1952, Orchestra Radio;

Joc din Oaş (1953), dans simfonic, primă audiţie, Oradea, 1954, Filarmonica;

Concertino pentru taragot şi orchestră (1953);

Suită simfonică din „Mitrea Cocor” (1953), primă audiţie, Bucureşti, 1954, Orchestra RTV;

Marşul Rakoczi (1953), pentru orchestră populară, Bucureşti, 1954;

Suită de cântece curuţeşti (1953), pentru orchestră semi-simfonică;

Tăt Bănatu-i fruncea (1954), joc de doi pentru orchestră semi-simfonică;

Suită făgărăşană (1954), pentru orchestră semi-simfonică (cuprinde: Ardeleana, Haţegana, Învârtită, Fecioreasca);

Suită de 7 dansuri populare (1960), pentru orchestră semi-simfonică (cuprinde: Socâcili, Fecioreasca, Ciobăneasca, Purtata, Cârligu, Roata femeii, Jocul la cerb);

Suită tătară (1961), pentru orchestră mică;

Suita „Piparca”, pentru orchestră mică;

Suita lipoveană (1962), pentru orchestră mică.

 

Muzică de film

 

Mitrea Cocor (1952), regia Victor Iliu;

Ciocârlia (1954), regia Gheorghe Bostan.

 

Muzică de cameră

 

Cvartet de coarde nr. 1 în Re major (1920);

Cvartet de coarde nr. 2 în re minor (1922);

Sonata pentru vioară şi pian (1949), Bucureşti, 1955;

Dixtuor pentru instrumente de suflat, corzi şi pian (1955), Bucureşti, 1980 (cuprinde: Nunta în codru, Rea de plată, Rugămintea cea din urmă, Horă).

 

Muzică instrumentală pentru pian

 

Suită de dansuri poporale pentru pian (1923), Timişoara, 1924 (incompletă); idem Bucureşti, 1930 (cuprinde: Hodoroaga, Zdrăngănită, Cimpoiaşul, Pe picior, Brâu, Bătuta săltăreaţă, Bătuta domoală, Sălcioara, Brâu); idem Bucureşti, 1959; idem în Piese pentru pian, Bucureşti, 1963 (Hodoroaga); idem în Repertoriu pianistic, caiet VI, Bucureşti, 1963 (piesele 1, 3, 5, 6); idem Moscova, 1977 (două piese);

Satul mă chiamă (1923), dans românesc de concert pentru pian;

8 Miniaturi pentru pian, Seria I (1923), Timişoara, 1924; idem Bucureşti, 1938; idem Bucureşti, 1956; idem Bucureşti, 1962 (ediţia I), 1965 (ediţia II), 1975 (ediţia III), 1978 (ediţia IV);

21 Cântece populare pentru pian (1923), Timişoara, 1924 (cuprinde: Sivu meu şi sivu tău, mă, Ano, Leno!, Mândro când oi muri eu, mă, Măi ciobane de la oi, Marie, dragă Marie, Murgule, căluţiul meu, Vai dorule, vai!, Fetiţo din acel sat, Arde-mi-te-ar codru des, Frunzuliţă de sub punte, Mândruţă cu casa-n colţ, Mândruţă cu ochii verzi, Fire-ai maică blestemată, Săracă inimă bună, Foaie verde de-un mărar, Foaie verde trei migdale, Fa, Mariţo!, Du-te bade şi le culcă, Auzit-am auzit);

28 Doine pentru pian (1923), Timişoara, 1924;

24 Cântece poporale şi doine pentru copii şi începători (1923), Bucureşti, 1931 (cuprinde: Cântă, mândro, nu le duce, Fire-ai al dracului drăguţ, Frunză verde de dudău, Mândră, când eram eu mic, Auzi valea cum răsună, Foaie verde de săcară, Triste timpuri, Pagubă c-am bătrânit, Bună ziua, domnilor!, Boii mei când aud, Mândră, ca dragostea noastră, Toată vara ţi-am zis dodă, Eu mă duc, codrul rămâne, Beteagă mi-e muierea mea, Vai de mine, ce să fac, Arde focu-n paie ude, Mână, bade, boii bine, Aşa-mi spune inima, Nu bate, Doamne, lumea, Somnu mi-e şi pic de somn, Mândra mea de astă vară, Codrule, ce te mândreşti, Cucule pasăre grasă, De-ar fi mândra-n deal la cruce);

25 Doine pentru copii şi începători (1928), Bucureşti, 1931 (cuprinde: Dorul de la bădiţa, Prinsei patru boi la jug, Se duc oile, se duc, Leano!, Două fete spală lână, Doina poinarilor I, Doina poinarilor II, Când s-a aflat dragostea, Mândra mea de astă vară, Câtă boală pe sub soare, Foaie verde de pe deal, Badeo, peana, trandafir, Ce vii, bade, târzior?, De-ar fi trăznit Dumnezeu, Păsărică de pe deal, Trageţi voi boi de la rudă, Cine n-are noroc n-are, Pare-mi rău, vremea-i târzie, Cucule, peana galbină, Câte păsărele-n codru, Codrule, Maria ta, Trecui valea ş-un părău, Fire-ai mândră, n-ai mai fi!, Toate plugurile ară, Prinsei patru boi la plug, Satule, mă duc din tine);

Mică suită pentru pian. In memoriam Bela Bartok (1955) (cuprinde: Pe picior, Luncanul, Joc de doi din Bozovici, Banat, Dudurinca, De purtat, Roata femeii, Joc din Şanţ, Năsăud), în Lucrări închinate memoriei lui Bela Bartok, Bucureşti, „Muzica”, supliment nr. 9, 1955; idem Hamburg, 1958;

50 Colinde pentru pian, în 30 Colinde alese pentru pian, Bucureşti, 1958;

10 Miniaturi pentru pian, seria a II-a (1960), Bucureşti, 1963 (ediţia I), 1975 (ediţia II), 1978 (ediţia III) (cuprinde: Moderato, În tabăra de haiduci, Allegretto, Allegro, Moţul voios, Marş pioneresc, La clacă, Animalo, Allegretto, Răsună valea, De voie bună);

12 Miniaturi pentru pian, seria a III-a (1968), Bucureşti, 1967 (ediţia I), 1978 (ediţia II);

Cântece poporale şi doine pentru copii şi începători, Bucureşti, 1981 (Selecţiuni din culegerile anterioare).

 

Muzică corală

 

6 Coruri bărbăteşti pe teme populare (1925-1926) şi 4 Coruri bărbăteşti pe versuri de Emil Grădinariu (1925-1926), în Colecţie de coruri bărbăteşti:

- Caietul I, Timişoara, 1927 (cuprinde: Slăvită lumină - 1926, pentru 8 voci bărbăteşti, versuri de Emil Grădinariu; Voi sălcii triste, 1926, pentru cor bărbătesc, versuri de Mihai Eminescu);

- Caietul II, Timişoara, 1927 (cuprinde: Motto - 1925, versuri populare; Idilă bihoreană - 1925, versuri populare; Ay, ay, ay - 1925, serenadă creolă aranjată de S. Drăgoi, versuri traduse de Emil Grădinariu);

- Caietul III, Timişoara, 1927 (cuprinde: Hai să dăm - 1925, prelucrare după cântecul luntraşilor de pe Volga, versuri traduse de Emil Grădinariu; Trandafir de pe răzoare - 1925, versuri populare; Dida - 1925, versuri populare; Cât îi fata de micuţă - 1925, versuri populare; Cucule cu pană murgă - 1925, versuri populare; Ş-asară fusei pe coastă - 1925, versuri populare);

Liturghia Sf. Ioan Crisostomul după melodiile vechi notate de Nicolae Ştefu (1926), pentru cor bărbătesc, Timişoara, 1926;

Strigat-am către Domnul (1926), psalm pentru cor de femei şi pian/harpă;

Mândră ţară e Banatu (1926), pentru cor mixt, versuri populare, în „Banatul”, Timişoara, nr. 4, 1927;

• 2 Coruri bărbăteşti, Bucureşti, 1931 (cuprinde: 1. Pohod na Sybir - 1930, versuri de Vasile Alecsandri; 2. Bănăţeană - 1929, versuri adaptate de Emil Grădinariu);

• 2 Coruri mixte, Bucureşti, 1931 (cuprinde: 1. Doina - 1925, versuri de Mihai Eminescu; Imnul Unirii - 1929, versuri de Emil Grădinariu); idem în Repertoriul de Mihai Valeriu, Ploieşti, 1943 (Doina);

3 Coruri mixte (1933), pe melodii populare, Timişoara, 1933 (cuprinde: Bănăţeană, Trandafir de pe răzoare, Idilă bihoreana);

Alte coruri mixte (1933), pe melodii poporale, Timişoara, 1934 (cuprinde: Laie Chioru - versuri de George Coşbuc, Cucule, pasăre grasă - versuri populare, Măi ciobane - versuri populare);

Chemarea (1933), pentru cor bărbătesc, versuri de Gheorghe Retezeanu, în „Societatea de mâine”, Cluj Napoca, 1933;

Mulţimii (1933), pentru cor bărbătesc, versuri de Gheorghe Retezeanu, în „Viaţa românească”, Bucureşti, 1933;

Coruri mixte: Asta-i Nana (1934), versuri populare în grai bănăţenesc, Timişoara, 1937;

Coruri mixte: Ca la noi (1934), versuri populare, Timişoara, 1937;

Coruri mixte: Creaţă (1934), rapsodie bănăţeană, versuri populare în grai bănăţenesc, Timişoara, 1937;

Coruri mixte: Crişana (1934), versuri populare, Timişoara, 1937; idem în Repertoriul de Mihai Valeriu, Ploieşti, 1943;

Coruri pentru copii, Caietele I-II (1935), pe melodii poporale, Timişoara, 1935;

30 Coruri din comuna Belinţ (1935), 15 pentru cor mixt şi 15 pentru cor bărbătesc, versuri populare, Timişoara, 1935;

Acatistul Maicii Domnului (1936), pentru cor de copii pe 8 voci;

Liturghia solemnă în Fa major pentru cor mixt (1937), Cernăuţi, 1940;

5 Colinde pentru cor de femei (1939);

La hotare (1939), pentru cor bărbătesc, versuri de Grigore Bugariu;

Recviem românesc (1943), pentru coruri de copii, femei, bărbaţi şi cor mixt, text sacru;

Imnul muncii (1945), pentru cor mixt, versuri de Valeriu Câmpeanu, în „Îndrumătorul cultural” nr. 2, Bucureşti, 1949;

12 Coruri mixte, Caietele I-II, Timişoara, 1947;

10 Coruri pentru bărbaţi (1946), pe teme populare, versuri populare;

Cântec pentru pace (1948), pentru cor mixt, versuri de Gheorghe Pavelescu, în „Îndrumătorul cultural” nr. 7, Bucureşti, 1949;

Anii tineri (1951), pentru cor mixt, versuri de Dumitru Corbea, în „Muzica” nr. 2, Bucureşti, 1951;

• La cules (1952), pentru cor mixt, versuri de Ion Serebreanu, Bucureşti, 1952;

Cântecul minerilor (1952), pentru cor mixt, versuri de Eugen Frunză;

Marşul minerilor de la Jii (1958), pentru cor mixt, versuri de Dumitru Corbea;

Făurim o lege nouă (1952), pentru cor mixt, versuri de Mihai Beniuc, Bucureşti, 1952;

De-aş avea aripi să zbor (1952), pentru cor mixt, versuri populare, Bucureşti, 1952;

Cântec pentru Republică (1952), pentru cor mixt, versuri de Cezar Drăgoi, în „Cultura populară” nr. 3, Bucureşti, 1953;

Două cântece din Maramureş (1953), pentru cor bărbătesc/mixt, versuri populare, Bucureşti, 1953;

Cincinalu-n patru ani (1953), pentru cor mixt, versuri de Ştefan Tita, în „Cultura populară” nr. 2, Bucureşti, 1953;

Frumoasă e viaţa (1953), pentru cor mixt, versuri de Maria Banuş, Bucureşti, 1953;

Bun sosit! (1953), pentru cor mixt, versuri de Păuna Răzvan, în „Săteanca”, Bucureşti, 1953;

Cântecul brigadierilor (1953), pentru cor mixt, versuri de Ion Horea;

Marş studenţesc (1953), pentru cor mixt, versuri de Ion Horea;

Ară plugurile ară (1954), pentru cor bărbătesc, versuri de Dumitru Corbea, în „Muzica”, supliment nr. 10, Bucureşti, 1954;

Coruri de Sabin V. Drăgoi, Bucureşti, 1955 (cuprinde: 1. Coruri mixte: Merge Nuşca la fântână - versuri populare, Lăsai puşca ruginită - versuri populare, Necăjii e omul, Doamne - versuri populare, Aşa-mi zic, babele-n sat - versuri populare, Cucule, pasăre grasă - versuri populare, Trandafir de pe răzoare - versuri populare, Idilă bihoreană - versuri populare, Bănăţeană - versuri adaptate de Emil Grădinăriţi, Crişana - versuri populare, Creaţă - versuri populare prelucrate de S. Drăgoi, 2. Coruri bărbăteşti: De urât m-aş duce-n lume - versuri populare, Cât îi fata de micuţă - versuri populare, M-a luat neamţu, cătană - versuri populare, Boca, boca cu toporul - versuri de Constantin A. Russei, Pohod na Sybir - versuri de Vasile Alecsandri);

Din temelii noi te-am clădit (1959), pentru cor mixt, versuri de Dumitru Corbea;

Ţară nouă făr’ de rege (1960), pentru cor mixt, versuri de Vlaicu Bârna, În zori (1960), pentru trei voci egale, versuri de Ion Brad;

Laminoare (1960), pentru trei voci egale, versuri de Ion Brad;

Zboară uliul (1960), pentru trei voci egale, versuri de Dumitru Corbea;

Fată frumoasă (1960), pentru cor mixt cu solo de soprană, versuri de Dumitru Corbea;

• 2 Marşuri pentru gărzile muncitoreşti (1960), pentru două voci bărbăteşti şi pian, versuri de Radu Boureanu;

Porţile de aur (1961), pentru cor mixt, versuri de Alexandru Andriţoiu;

Partidului îi sunt dator (1961), pentru cor mixt, versuri de Ion Bănuţă;

• 2 Cântece populare pentru cor mixt (1961), versuri populare;

Republică, lumină vie (1962), pentru cor mixt, versuri de Ştefan Tita;

2 Coruri mixte (1962), versuri populare, Deva, 1962;

Coruri de Sabin Drăgoi, Bucureşti, 1967 (cuprinde: Pasărea şi pitulicea, Doamne dă-mi şi mie bine, Crâşmăriţa de la vamă, Cucule cu pană murgă, Dida, Şi-asară fusei pe coastă, Urare, Izvor de munte, Seara coboară, Cântec bacanal haiducesc, În vin e plăcerea, Imnul înfrăţirii, Tabere cresc, Moţi crunţi, Du-te mândro şi te bagă, Trece-mi Doamne prin Banatu, Bade-meu cu mândre multe, Cântec de joc, Nu da Doamne nimănui, Ca la noi, Laie Chioru, Carmen Laboris, Stăpâni suntem, Izvor fără nume, Slăvită fii cutezătoare ţară, Frunza sună, grâul cântă);

Cu inima de cânturi pline (1973), pentru cor mixt, versuri de Ioan Meiţoiu, Bucureşti, 1973; idem Bucureşti, 1973;

Azi cântă marile furnaluri, pentru cor mixt/bărbătesc, versuri de Theodor Bratu, în Cântecul, prietenul nostru, Bucureşti, 1984.

 

Muzică vocală

 

Crizanteme (1920), pentru voce şi pian, versuri de Victor Eftimiu, Bucureşti, 1921; idem în Album de lieduri de compozitori români, Bucureşti, 1960 (ediţia I), 1961 (ediţia II); idem în Culegere de lieduri de compozitori români, Bucureşti, 1967; idem în 13 Cântece pentru voce şi pian, Bucureşti, 1972;

10 Cântece pe versuri de H. Heine (1920), pentru voce şi pian, traducere de Şt. O. Iosif, în Două poeme de Heine, Bucureşti, 1921 (cuprinde: Afară-i noapte, E sindrofie, astă seară); idem în 13 Cântece pentru voce şi pian, Bucureşti, 1972 (cuprinde: Dedicaţie, Glas de primăvară, Prin crângul verde, Dimineaţa-ntreb zadarnic, Atât de drăgălaşă, În mai, Iubita mea dulce, Serenadă, Afară-i noapte, E sindrofie astă seară);

Doine pentru voce şi pian, I (1925), Craiova, 1926; idem Timişoara, 1945 (cuprinde: Ploaia-mi ploaie pe hotare, Lumea zice că mi-s lotru, Tu te duci, bade sărace, Tu te duci bade (variantă), Cucule cu peana murgă, Ş-asară fusei pe coastă, Du-te bade şi te culcă, Păcurar la oi am fost, Trandafir de pe răzoare, Frunzuliţă de sub punte, Pentru-o sută şi cincizeci, Floare fui, floare trecui, Mult mă mir ce-mi place mie, Câtă boală e prin ţară, Năcăjit e omul, Doamne); idem în Cântece populare din Banat şi Transilvania, nr. 1-2, 4-8 şi 11-13, Bucureşti, 1966, Lumea zice că mi-s lotru);

Acestea zice Domnul (1926), pentru voce, violoncel şi pian, Bucureşti, 1930;

Imnul copilului (1933), pentru voce şi pian, versuri de Vasile Militam, în „Cucu”, Cluj Napoca, 1933;

Alintare (1933), cântec de leagăn pentru voce şi pian, versuri de Augusta Dragomir, în 13 Cântece pentru voce şi pian, Bucureşti, 1972;

Flori albe (1946), pentru voce şi pian, versuri de Liviu Coman, în 13 Cântece pentru voce şi pian, Bucureşti, 1972;

Doine pentru voce şi pian, II (1946), Timişoara, nr. 401, 1947 (cuprinde: Pasărea şi pitulicu, De-aş trăi cât frunza-n vie, Frunză verde de măr dulce, Hai Loiso să trecem dealu, Sâmbătă spre dimineaţă, De trei zile beau la bere, Legăna-m-aş până mor, Mândra zorile se varsă, Mândruliţă pui, pui, pui, Peste deal răsare luna, Când mândruţa era fală, Cântă două turturele, Cine dragoste nu are, Duce-m-aş cu mândra-n lume, Frunză verde, frunzuliţă, Colo-n vale la cireşu, Toate fetele se uită); idem în Cântece populare din Banat şi Transilvania, Bucureşti, 1966 (nr. 1, 3-5, 10-12, 15-17);

Cântec de dragoste (1949), duet pentru voci feminine şi pian, versuri de M. Cetina;

Două cântece populare din Banat (1953), pentru voce şi pian, versuri populare, Bucureşti, 1953;

Tarisznyas bolyongas (1954), pentru voce şi pian, versuri de Romuald Colţoiu, în „Muzica”, supliment nr. 9, Bucureşti, 1955;

Cântec de pribegie (1954), pentru voce şi pian, versuri de Romuald Colţoiu, traducere în limba română de Mariana Dumitrescu, în „Muzica”, supliment nr. 9, Bucureşti, 1955;

Păsărică din răzoare (1959), pentru voce şi pian/orchestră populară, versuri de Vlaicu Bârna;

Uite luna cum răsare (1959), pentru voce şi pian/ orchestră populară, versuri de Vlaicu Bârna;

39 Cântece populare pentru voce şi pian, Bucureşti, 1961 (cuprinde: Când treci bade pe la noi, Dusu-s-a bădiţa, dus, Mărs-a badea la Tinca, Măi, tu, codru, frate codru, Pă din jos de Valea Mare, Plânge-mă mamă cu dor, Inimioară cu amar, Bine-i maică, cui îi bine, Mă dusei cu Dida-n luncă, Mărg pe drum, Ce hasnă-i fată de tine, Vai de mine, rău îmi pare, Bună dimineaţa, nană, Tragănă, nană, tragănă, Zî higheghe că mi-i pierde, Mândră, zorile se varsă, Frunză-n prun, frunză sub prun, Cât trăieşti, să nu iubeşti, Să trăiesc cât piatra-n munte, Tot am zis, mă duc, mă ducu, S-a dus cucu de p-aici, De n-ar fi mândre frumoase, Ardă-te focu, maşână, Ţie mândră-ţi cântă cucu, Ţara mea e ţară dragă, Suni ţăran cooperator, Dă-mă mamă, dragului, Mândru-i codru şi-nflorit, Tot mă uit mereu pe luncă, Cântă ciocârlanu-n zbor);

Cântece populare din Banat şi Transilvania, Bucureşti, 1966;

25 Doine pentru voce şi pian (1967), versuri populare (cuprinde: Dorul de la bădiţă, Prinsei patru boi la jug, Se duc oile, se duc, Leano, Două fete spală lână, Doina poinarilor I, Doina poinarilor II, Când s-a aflat dragostea, Mândra mea de astă vară, Câtă boală pe sub soare, Foaie verde de pe deal, Ce vii bade, târzior, De-ar fi trăznit Dumnezeu, Păsărică de pe deal, Trageţi voi, boi, de la rudă, Cine n-are noroc n-are, Pare-mi rou, vremea-i târzie, Cucule, peană galbenă, Câte păsărele-n codru, Codrule, Măria ta, Trecui valea ş-un pârâu, Fir-ai mândră, n-ai mai fi, Toate plugurile ară, Prinsei patru boi la plug şi Satule, mă duc din tine).

 

Ediţii critice - culegeri de coruri

 

Colecţie de coruri bărbăteşti, caietul I, 1-10, Timişoara, 1937 (cuprinde: Imnul regal, Rugăciune - L.v. Beethoven, Rugăciune - W.A. Mozart, Pe-al nostru steag - C. Porumbescu, Patria - J.E. Schartlich, Pribeagul - Al. Flechtenmacher, Imnul Asociaţiei. Culturale din Bănat - S.V. Drăgoi, Imn către noapte - L.v. Beethoven, Voi sălcii triste - E. Grădinariu şi S.V. Drăgoi, Ce mândră e noaptea - Fr. Schubert);

Colecţie de coruri bărbăteşti, caietul II, 11-20, Timişoara, 1937 (cuprinde: Motto - S.V. Drăgoi, Dor de ducă - H. Stubbe, De-acum când soarele-i aproape - W.A. Mozart, Pace, scump odor - Fr. Schubert, Intrarea băieşilor - Corul „Schuppert”, Eşirea băieşilor - Corul „Schuppert”, Idilă bihoreană - S.V. Drăgoi, Cântece poporale din Banat - Ioachim Perian, Serenata criolla - transcripţie S.V. Drăgoi, Mă suii în deal la cucă - Ioachim Perian);

Colecţie de coruri bărbăteşti, caietul III, 21-30, Timişoara, 1937 (cuprinde: Hai să-i dăm - cântec popular rus, Năcăjit ca mine nu-i - Ioachim Perian, Călătorie de nuntă la Hardangher - Kjerulf Halfam, Păltinel cu frunza lată - Ioachim Perian, Trandafir de pe răzoare - S.V. Drăgoi, A mea - August Hartel, Dida - S.V. Drăgoi, Cât îi fata de micuţă - S.V. Drăgoi, Cucule cu peana murgă, S.V. Drăgoi, Ş-asară fusei pe coastă - S.V. Drăgoi, Felicitare - S.V. Drăgoi);

Colecţie de coruri mixte, caietul I, 1-10, Timişoara, 1937 (cuprinde: Imnul regal - Ed. Hubsch, Cântec de biruinţă - G. Fr. Handel, Psalm - Al. I. Zirra, Rugăciune - Martian Negrea, Voinţa neamului - Al. I. Zirra, Cântec de unire - W. A. Mozart, Primăvara - G. Dima, Ce mândră e noaptea - Fr. Schubert, Dimineaţa - Al. I. Zirra, Cântec funebru - Ed. Grieg);

Colecţie de coruri mixte, Caietul II, 11-20, Timişoara, 1937 (cuprinde: Amurg - J.S. Svendsen, Hai să dăm - prelucrare din folclorul rus S.V. Drăgoi, Cântec - N.W. Gade, Pastel - Al. I. Zirra, Apus de soare - E. Lassen, April - Al. I. Zirra, Cucoarele - Al. I. Zirra, Cântec de dans - C. M. Bellmann, Ziua ninge - Gh. Dima, Cântec - Al. I. Zirra);

Colecţie de coruri mixte, caietul III, 21-30, Timişoara, 1937 (cuprinde: La lumina lunei - Kjerulf Halfdam, Cântec - Al. I. Zirra, Felicitare - E.N. Mehul, Firişor de iarbă neagră - aranjament Al I. Zirra, Te duci neică - aranjament Al. I. Zirra, Frunză verde de dudău - aranjament Al. I. Zirra, La Ilie al lui Matei - aranjament Al. I. Zirra, Hi, murgule, hi! - armonizare de Al. I. Zirra, Măi, măi - Al. I. Zirra, Lasă lumea - Al. I. Zirra).

 

Culegeri de folclor

 

303 Colinde cu texte şi melodie (1924-1930). Culese şi notate de..., Craiova, 1931;

20 Melodii populare din comuna Maidan - Caraş Severin (1931), manuscris;

122 Melodii populare din Valea Almăjului, Bucureşti, 1937;

20 Colinde din comuna Zam - Hunedoara, în revista „Folclor” nr. 3 Bucureşti, 1957;

• 505 Colinde cu text şi melodie (1966-1968), manuscris.

 

Muzicologie - folclor (volume)

 

Monografia muzicală a comunei Belinţ. 90 Melodii cu texte culese, notate şi explicate, Craiova, 1942.

 

Muzicologie - folclor (studii şi articole)

 

Asupra muzicii româneşti, în „Muzica” nr. 12, Bucureşti, 1921;

Contribuţiuni la cunoaşterea şi aprecierea adevărată a muzicii româneşti, în „Luceafărul” nr. 9-10, Timişoara, 1938;

Noua creaţie populară, în „Muzica” nr. 2, Bucureşti, 1951; idem în Journal of the International Folk Music Council, Londra, vol. XX, 1960;

Cinstind memoria marelui înaintaş al muzicii noastre, Ciprian Porumnescu, în „Muzica” nr. 4, Bucureşti, 1953;

Caracterul popular al operei lui George Enescu în „Muzica” nr. 5, Bucureşti, 1955;

Cercetările folclorului muzical în România şi contribuţia lui Bela Bartok, în Studia Memoriae Belae Bartok, Budapest, 1956;

Cum am învăţat şi folosit limba muzicală românească, în revista „Folclor” 3-4, Bucureşti, 1959;

Simetrie şi asimetrie în cântecul popular românesc, în „Muzica” nr. 11-12, Bucureşti, 1960;

Aspecte ale relaţiei între caracterul universal şi naţional în muzică. Un izvor nesecat de originalitate, în „Muzica” nr. 5, Bucureşti, 1966;

Despre unele ciudăţenii (şozenii) în textele colindelor noastre, în „Tribuna” nr. 2, Cluj Napoca, 11 ianuarie 1968;

Le mythe de la naissance de Jesus Christ dans la tradition populaire (1966), în Zdrujenie na folkloristite na S.R. Makedonija, Skopje, 1968;

Armonizarea cântecului popular românesc, în „Muzica” nr. 7, 10 şi 11, Bucureşti, 1969.

 

Lucrări didactice

 

Disertaţie asupra fugii, Cluj Napoca, litografiat, 1919;

Carte de cântece pentru clasa I secundară de băieţi şi fete, desene de Demian, Craiova, 1931 (în colaborare cu George Breazul); idem pentru clasa a II-a; idem pentru clasa a III-a, 1932; idem pentru clasa a IV-a, 1932; idem pentru clasa a V-a a Liceelor industriale şi comerciale, 1938;

87 Dansuri populare pentru vioară, caietul I, Timişoara, 1947.

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com