Sanda Râpeanu

 

Sanda Râpeanu (25 aprilie 1929, Bucureşti) este o traducătoare şi editoare. Este fiica Georgetei (născută Ionescu) şi a lui Dimitrie Marinescu, avocat, şi soţia lui Valeriu Râpeanu. Învaţă la Şcoala Elementară de Fete din Deva şi la Liceul „Regina Maria" din aceeaşi localitate (1939-1947), apoi urmează cursurile Facultăţii de Ştiinţe Juridice din Bucureşti (1947-1951). A lucrat, începând din studenţie, ca redactor la revista pentru copii „Licurici" (1949-1952), apoi ca secretar de redacţie la „Viaţa românească" (1952-1963) şi la publicaţiile Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (1963-1972). Debutează în 1952, la „Licurici", cu reportaje, sub semnătura Sanda Marinescu, şi editorial în 1966, cu traducerea lucrării Şapte secole de roman de Pierre Daix. Colaborează cu prezentări de carte şi traduceri (din Albert Camus, Honore de Balzac, Mircea Eliade, Andre Malraux etc.) la „Viaţa românească", „Secolul 20", „Curierul naţional", „Caietele Teatrului Naţional" etc.

 

Traducerile realizate de Râpeanu au fost remarcate pentru exactitatea lexicală şi stilistică, autoarea versiunilor româneşti ştiind să se adapteze de fiecare dată particularităţilor unor autori diferiţi ca scriitură, cum sunt Francois Mauriac şi Andre Maurois, Charles Morgan sau William Somerset Maugham, Pierre de Boisdeffre sau Rene Huyghe. Din 1972 colaborează cu Valeriu Râpeanu în special la publicarea unor ediţii critice ale cărţilor lui N. Iorga, activitate ce are drept rezultat o operă solidă, cu meritul de a aduce în actualitate personalitatea unuia dintre marii intelectuali români. A prezentat, în emisiuni radiofonice, comentarii semnificative despre relaţiile cu muzica ale lui Marcel Proust sau Andre Gide şi cicluri de emisiuni consacrate memoriilor şi corespondenţei unor muzicieni - Francis Poulenc, Darius Milhaud, Albert Schweitzer.

 

Ediţii

 

• N. Iorga, O viaţă de om, aşa cum a fost, introducere de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1972 (în colaborare cu Valeriu Râpeanu), Oameni cari au fost, introducere de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1975 (în colaborare cu Valeriu Râpeanu); ediţia I-III, introducere de Valeriu Râpeanu, Galaţi, 1994-1997 (în colaborare cu Valeriu Râpeanu), O luptă literară, I-II, prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1979 (în colaborare cu Valeriu Râpeanu), Sfaturi pe întunerec, I-II, introducere de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1996 (în colaborare cu Valeriu Râpeanu), Supt trei regi. Istoria luptei pentru un ideal moral şi naţional, introducere de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1999 (în colaborare cu Valeriu Râpeanu);

• Al. Kiriţescu, Gaiţele, prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1976 (în colaborare cu Valeriu Râpeanu);

• C. Rădulescu-Motru, Mărturisiri, prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1990 (în colaborare cu Valeriu Râpeanu).

 

Traduceri

 

• Pierre Daix, Şapte secole de roman, Bucureşti, 1966;

• Paul Surer, Teatrul francez contemporan, prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1968;

• Gaston Baty, Rene Chavance, Viaţa artei teatrale de la începuturi până în zilele noastre, prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1969;

• Pierre de Boisdeffre, O istorie vie a literaturii franceze de azi, prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1972 (în colaborare cu Cireaşă Gabriela Grecescu), Şi totuşi... De Gaulle, prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1997;

• Andre Maurois, Maşina de citit gândurile, prefaţă de Silvian Iosifescu, Bucureşti, 1973 (în colaborare cu Ruxandra Soroiu);

• Charles Chaplin, Povestea vieţii mele, Bucureşti, 1973;

• Francois Mauriac, Un adolescent de altădată. Maltaverne, prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1974;

• E.H. Gombrich, O istorie a artei, Bucureşti, 1975;

• Claude Spaak, Ordinea şi dezordinea, Bucureşti, 1977, Marianne, frumoasa mea, Bucureşti, 1979, Ecouri în memoria timpului, Bucureşti, 1987;

• Charles Morgan, Portret într-o oglindă, Bucureşti, 1978;

• Yves Gandon, Destinaţie necunoscută, prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1979;

• Rene Huyghe, Dialog cu vizibilul, prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1981;

• William Somerset Maugham, Bilanţ, Bucureşti, 1982;

• Regine Andry, O femeie singură, Bucureşti, 1983;

• William Dean Howells, Un caz modern, Bucureşti, 1987;

• Catherine Lepront, Clara Schumann. Viaţa la patru mâini, prefaţă de Alice Mavrodin, Bucureşti, 1993;

• Louis Bozon, Femeia vieţii mele, Marlene, Bucureşti, 1993;

• Jean d'Ormesson, Gloria Imperiului, Bucureşti, 1996;

• Alain Decaux, Abdicarea, Bucureşti, 1999;

• Paul Marie de la Gorce, Ultimul imperiu. Va fi secolul XXI american?, Bucureşti, 2002;

• Richard Labeviere, Dolarii ternarei. Statele Unite şi islamista, Bucureşti, 2002.

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com