Teodor Balş

 

Teodor Balş (pseudonim al lui Emil Bălăşescu; 9 februarie 1924, Bucureşti - 27 iulie 1983, Bucureşti) este un poet şi traducător. Este fiul Mariei şi al lui Dumitru Bălăşescu, funcţionar. Urmează, la Bucureşti, Liceul „Mihai Viteazul", apoi Facultatea de Litere şi Filosofie. A fost şef al secţiei de poezie a Casei Centrale a Creaţiei Populare (1954-1956), redactor la „Luceafărul" (1958-1962, 1972-1982), secretar de redacţie la „Gazeta literară" şi „România literară" (1962-1972). A mai colaborat la „Târgoviştea", „Ancheta" şi „Fapta". Debutează în „Mugu­rul", revistă a Liceului „Mihai Viteazul".

 

Primele volume, 1907 (1957), Poarta soarelui (1964), Poeme (1965), stau sub semnul convenţiilor tematice şi stilistice ale epocii, evocând epic răscoalele ţărăneşti - figura lui Ştefan Furtună -, luptele greviste de la Griviţa (1933), războiul civil din Spania sau exaltând fapte în realitate obişnuite: lansarea la apă a unui cargou românesc, inaugurarea unei fabrici de conserve la Tecuci.

 

Din această producţie de versificaţie se salvează doar câteva secvenţe de evocare nostalgică a vechiului Bucureşti sau a vestigiilor dacice şi unele strofe de pastel: „Şi linişti galactice-adie; / sub albul lor cântec stelar / oraşul adoarme-n câmpie / cu lună în inelar" (Poarta soarelui). În continuare, Balş se va îndruma spre descripţia sobră, cu notaţie eliptică şi delicată.

 

Noaptea corridei (1976) reverberează o Spanie pitorească, patrie de elecţie a poetului, cu muntoase „spinări jupuite / de vânturi şi soare", reminiscenţe maure, toponime a căror simplă rostire induce atmosfera specifică. Cum s-a observat, volumul se resimte de contactul intim cu poezia lui Federico Garcia Lorca.

 

În genere, poemele lui Balş din această etapă a creaţiei sunt structurate binar: după o primă secvenţă sumar descriptivă, urmează prelungirea ei ca un ecou (sau ca un contrapunct) în inferioritatea eului liric: „Inima galbenă a lunii / arde pe vânturi şi lasă / vagi reverii de mătasă / cercului galben de astre / [...] / Singură / Inima mea, / pendulând / între lună şi soare".

 

 A tradus, singur sau în colaborare, din Cervantes, Lope de Vega, Federico Garcia Lorca, Miguel Hernandez. Antologia de „folclor poetic con­temporan" Pe-un picior de plai (1957) e lipsită de scrupulul fidelităţii şi autenticităţii.

 

Opera

 

1907, Bucureşti, 1957;

Poarta soarelui, Bucureşti, 1964;

Poeme, Bucureşti, 1965;

Nord, Bucureşti, 1970;

Pasărea de sunet, Bucureşti, 1975;

Noaptea corridei, Bucureşti, 1976; ediţie bilingvă (Noaptea corridei - The Night of the Corrida), traducere de Mihaela Christi, Timişoara, 1997;

Satul din pământ, Bucureşti, 1997.

 

Traduceri

 

Federico Garcia Lorca, Carte de poeme, Bucureşti, 1958 (în colaborare cu Victor Const. Bercescu), Nunta însângerată, în Garcia Lorca, 4 piese de teatru, Bucureşti, 1958, Poeme-Poemas, ediţie bilingvă, Bucureşti, 1968, Romancero ţigan şi alte poeme, prefaţă de Vasile Nicolescu, Bucureşti, 1977;

Lope de Vega, Mofturile Belissei şi Vitejiile Belissei, în Lope de Vega, Comedii, Bucureşti, 1962;

Miguel Hernândez, Poeme, prefaţă de Andrei Ionescu, Bucureşti, 1968;

Guillaume Apollinaire, Versuri, în Guillaume Apollinaire, Scrieri alese, ediţie îngrijită de Virgil Teodorescu, prefaţă de Vasile Nicolescu, Bucureşti, 1971;

Miguel de Cervantes Saavedra, Asediul Numanciei, în Miguel de Cervantes Saavedra, Teatru, Bucureşti, 1971.


Scriitori români

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com