Tiberiu Brediceanu

 

Tiberiu Brediceanu (2 aprilie 1877, Lugoj, judeţul Timiş - 19 decembrie 1968, Bucureşti) - compozitor şi folclorist. Studiile muzicale le-a început în familie, cu mama sa, Cornelia Brediceanu şi Sofia Vlad-Rădulescu (pian), cu Iosif Czegka (teorie-solfegiu, armonie), continuându-le la Kassa (Cehoslovacia - 1891-1892) şi apoi la Blaj (1892-1895), cu Iacob Mureşianu (armonie, contrapunct, compoziţie). S-a perfecţionat la Sibiu (1903-1906) cu Hermann Kirchner (compoziţie, orchestraţie) şi la Braşov (1913-1914) cu Paul Richter (compoziţie, instrumentaţie). Paralel a urmat Facultatea de drept la Budapesta, Bratislava, Viena şi Roma, obţinând doctoratul la Universitatea din Cluj (1902).

 

Pianist-concertist în Lugoj, Kassa, Sibiu şi Braşov (1890-1914); secretar la Institutul „Albina” din Sibiu (1903- 1913) şi colaborator la Asociaţia „Astra” din Sibiu; director al artelor în Consiliul Dirigent din Cluj (1919-1920); membru-fondator al Operei Române (1919), Teatrului Naţional (1919), Conservatorului din Cluj (1920) şi Societăţii Compozitorilor Români din Bucureşti (1920); director la Opera Română din Cluj (1920); folclorist colaborator (1927-1930) şi preşedinte al Comisiei pentru culegerea şi publicarea cântecului popular românesc (1928-1930) la Arhiva Fonogramică a Ministerului Artelor din Bucureşti; preşedinte (1928-1947) şi director (1934-1940) la Conservatorul „Astra” din Braşov; director general la Opera Română din Bucureşti (1941-1944). A scris studii, articole, eseuri, cronici în „Muzica”, „Luceafărul” (Sibiu), „Armonia” (Botoşani), „Transilvania” (Cluj), „Drapelul” (Lugoj), „Gazeta Transilvaniei” (Braşov), „Telegraful român” (Sibiu), „Patria” (Cluj), „Cultura creştină” (Blaj), „Contemporanul” etc.

 

A susţinut prelegeri, conferinţe, concerte-lecţii, emisiuni de radio şi televiziune, comunicări ştiinţifice în ţară şi peste hotare (Praga - 1928, Roma - 1929). A fost membru corespondent la „Societe francaise de musicologie” din Paris (1929) şi la Academia Română din Bucureşti (1937-1948). A întreprins culegeri de folclor în toate regiunile ţării (1891-1941) şi peste hotare, adunând 2.045 de melodii populare (214 cilindri de fonograf) pe care - parţial - le-a publicat şi valorificat în propria creaţie. A desfăşurat o intensă activitate organizatorică, în special în Banat şi Transilvania, pentru promovarea culturii naţionale (Societatea pentru Fond de Teatru Român, Astra, Societatea Compozitorilor Români şi Arhiva Fonogramică). A fost distins cu premiul de folclor al Societăţii Compozitorilor Români (1925), cu Premiul Naţional pentru Muzică (1927), cu titlurile de „Maestru emerit al artei” (1956) şi „Artist al poporului” (1957), cu Ordinul Muncii, clasa I (1956) şi cu Ordinul „Meritul cultural”, clasa 1(1967).

 

Muzician bănăţean descendent dintr-o veche familie românească cu preocupări cultural-artistice naţionale, Brediceanu a continuat tradiţia strămoşilor de afirmare a valorilor spirituale autohtone. Ca folclorist, compozitor, muzicolog, critic muzical, dar mai ales ca organizator al mişcării muzicale din prima jumătate a veacului XX, Brediceanu s-a impus ca un reprezentant de seamă al şcolii noastre naţionale. De numele său, vor rămâne legate o seamă de înfăptuiri de largă rezonanţă şi semnificaţie artistică, cum ar fi fondarea Operei Române, Teatrului Naţional şi Conservatorului de muzică şi artă dramatică din Cluj, Conservatorului „Astra” din Braşov, orchestrei Operei Române din Bucureşti, Arhivei fonogramice din Bucureşti etc. Spiritul său organizatoric riguros şi echilibrat, permanent impulsionat de un înalt patriotism, pregătirea sa profesională de jurist, l-au ajutat să înfăptuiască nu numai instituţii trainice, ci şi acel climat stimulator necesar afirmării unor centre provinciale ca Lugoj, Sibiu, Cluj, Braşov, în peisajul cultural interbelic. Chiar propria sa creaţie (destinată scenelor lirice de amatori, piesele vocale şi instrumentale de o voită accesibilitate tehnică, limbajul predominant folcloric) reflectă dorinţa expresă a compozitorului de a sluji interesele majore imediate.

 

Compozitorul Brediceanu s-a bucurat de o certă popularitate, fiindcă s-a adresat auditorilor apelând la folclorul ţărănesc, în miniaturi vocale şi instrumentale sau „icoane de la ţară” concise, viu colorate, înălţătoare prin mesajul poetic. Tocmai simplitatea le-a asigurat acestor lucrări o largă răspândire nu numai naţională, ci şi internaţională (liedurile s-au cântat de pildă, din Europa până în cele două Americi). Din păcate, spiritul sămănătorist predominant în conştiinţa epocii premergătoare Marii Uniri (1918), a pătruns şi în lucrările scenice ale lui Brediceanu, idilismul şi romantismul adeseori depăşit, punând stăpânire pe mijloacele de expresie ale compozitorului. Apelul aproape permanent la citatul folcloric, înveşmântarea melosului popular, numai în „Armonia” clasică tonală, limitarea la câteva ritmuri de joc din Banat şi Transilvania - au îngrădit oarecum creaţia lui Brediceanu într-un perimetru tradiţionalist, propriu acelui „fin du siecle” depăşit de contemporanii săi.

 

Totuşi, exemplul şi tenacitatea în valorificarea folclorului ţărănesc a slujit la orientarea muzicienilor noştri ce priveau cu interes sporit fie creaţia lăutărească, fie curentele estetice străine. De aici, s-au născut şi preocupările de muzicologie şi critică muzicală. Evocările lui Ion Vidu, Gavriil Musicescu, Ciprian Porumbescu, Iacob Mureşianu, Gheorghe Dima sub formă de conferinţe publice sau radiofonice s-au transformat peste timp în veritabile portrete. Investigaţiile în istoria muzicii din Banat şi Transilvania, în originea dansului Romana au impus un muzicolog de probitate, dublat de un pasionat patriot. Interesante şi cutezătoare, în ciuda unor inerente limite datorate stadiului incipient al cercetărilor ştiinţifice, ne apar astăzi ideile valorificării folclorului. De altfel, pasiunea pentru creaţia populară s-a născut dintr-un imbold politic (propriu majorităţii muzicienilor români aflaţi pe atunci în ţinuturile de sub stăpânire străină), şi apoi dintr-o necesitate artistică.

 

Brediceanu-folcloristul a cules cu „inima” şi cu fonograful peste 2.000 de melodii populare, fiind unul din premergătorii lui B. Bartok şi C. Brăiloiu care a apelat la mijloace moderne de înregistrare a melosului naţional (între 1904-1906 Societatea „Astra” i-a pus la dispoziţie un fonograf Edison pentru culegeri). Notarea muzicală a baladei Mioriţa (în diverse variante şi zone folclorice) reprezintă alt merit de seamă al lui Brediceanu De altfel, aportul la instituţionalizarea culegerilor de folclor prin Ministerul Artelor (Arhiva Fonogramică condusă de George Breazul), lupta de apărare a melosului autentic prin presă şi radio, valorificarea operelor originale inspirate din folclor pe scenele lirice din Bucureşti şi Cluj - reprezintă aspecte definitorii pentru conturarea personalităţii acestui muzician pe deplin identificat cu idealurile majore ale şcolii noastre naţionale.

 

Muzică de teatru

 

Poemul muzical etnografic: Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul în port, joc şi cântec (1905), premieră Sibiu, 6 august 1905, Asociaţia „Astra”; idem (completat 1912 şi amplificat 1920 cu muzica tuturor zonelor ţării), sub titlul România în port, joc şi cântec (revizuită 1929), film, Roma, 25 octombrie 1929;

La şezătoare (1908), icoană de la ţară într-un act, libretul de Constantin Sandu-Aldea şi Ion Borcea, după un proiect de Tiberiu Brediceanu, premieră Sibiu, 15 iunie 1908, Reuniunea Română de Muzică şi Cântări, Herman Kirchner, Leipzig, 1912 (reducţie pentru voce şi pian); idem Sibiu; idem Craiova, 1940; idem în Arii din opere româneşti, Bucureşti, 1962 (Cântec haiducesc);

Seara mare (1924), scene lirice în trei acte, libretul de Tiberiu Brediceanu, versuri de Adrian Maniu, premieră, Cluj, 26 decembrie 1924, Opera Română, Jean Bobescu;

Învierea (1936), pantomimă în 4 tablouri de Lucian Blaga după balada populară Voichiţa;

La seceriş (1936), icoană de la ţară într-un act, libretul de Tiberiu Brediceanu, versuri (parţiale) de Nicolae I. Moldoveanu, premieră 1936, Opera Română din Cluj, Sibiu; idem Craiova, 1942;

Lieduri şi arii din opere şi operete, 1957 (Doina Stăncuţei), în Arii din opere româneşti, Bucureşti, 1962 (Doina Stăncuţei).

 

Muzică simfonică

 

Rândunica (1894), vals pentru orchestră de salon (pian), primă audiţie, Viena, 1898, Orchestra Eduard Strauss, Leipzig, litografiat F.M. Geidel (1898); idem Sibiu, 1905 (reducţie pian), Cadril pe teme populare româneşti (1904);

12 Dansuri româneşti (1905), extras din Poemul muzical etnografic;

4 Dansuri româneşti (1951), primă audiţie, Bucureşti, 1951, Filarmonică, Mihai Brediceanu (cuprinde: Hora, Pe loc, Abruileana, Brâul);

Preludiul şi Dansurile din Seara mare.

 

Muzică de cameră

 

Ardeleana (1894), aranjament pentru pian (după cum se cântă prin Banat), în „Musa română” nr. 1, Blaj, 1894;

Alta-Ardeleana (1894), aranjament pentru pian (după cum se cântă prin Banat), în „Musa română” nr. 1, Blaj. 1894;

Viorele (1896), vals pentru pian, Sibiu, 1897;

Aurora (1900), vals pentru pian, Sibiu, 1902;

Preludiul şi hora pentru pian în do diez minor (1902), în „Luceafărul”, supliment, Sibiu, 1911;

Jocuri (1902), pentru pian, în „Luceafărul”, supliment, Sibiu, 1911;

Quadrilul pe motive româneşti (1904), pentru pian, Sibiu, 1904;

Preludiul şi Hora în fa diez minor (1906), pentru pian, în „Luceafărul”, supliment, Sibiu, 1911;

Doină şi joc pentru flaut şi pian (1908);

Preludiul şi Hora în re bemol major (1915), pentru pian;

Hora în la bemol major (1921), pentru pian;

Jocuri poporale româneşti pentru pian, caietele I-VIII, Leipzig, litografiat F.M. Geidel, 1928 (ediţia I), 1930 (ediţia II):

- Caiet I: De doi (Lugojana) - 1894, Ardeleana I (Ca-n Banat) - 1897, Pe loc I - 1895, Ardeleana I - 1902, Brâul I - 1898, Ardeleana II (Ca-n Banat) - 1896, idem, în Pagini alese din muzica instrumentală - Jocuri româneşti, Bucureşti, 1965 (piesele nr. 2-8), Hora (Ca-n Banat) - 1901, Măzărica I - 1907;

- Caiet II: Pe loc II - 1894, Ardeleana II - 1900, Brâul II - 1902, idem, în Pagini alese din muzica instrumentală - Jocuri româneşti, Bucureşti (piesele nr. 1-5, 7-8), De doi II - 1903, Învârtita 7 - 1904, Ţarina 7 - 1907, Ardeleana III (Ca-n Banat) - 1907, Ardeleana III - 1907;

- Caiet III: Ardeleana (Ca-n Banat), Brâul IV - 1895, Pe loc III - 1896, Ardeleana V (Ca-n Banat) - 1896, idem, în Pagini alese din muzica instrumentală - Jocuri româneşti, Bucureşti, 1965 (piesele nr. 1, 2, 6 şi 7); Brâul III - 1899, Ardeleana IV (Abrudeana) - 1903, Haţegana - 1907;

- Caiet IV: Ardeleana (Ca-n Banat) IV - 1897, Hora II (Ca-n Banat) - 1900, Brâul V - 1907, Învârtita II - 1910, Brâul VI - 1911, Joc bătrânesc - 1911, idem în Pagini alese din muzica instrumentală - Jocuri româneşti, Bucureşti, 1965 (piesele nr. 1-3, 5-8), Ardeleana V -1912, Pe loc IV - 1923;

- Caiet V: Brâul VII - 1896, De doi III - 1903, Hora III (a fetelor) - 1909, Ardeleana VI - 1915, Învârtita IV - 1915, Ardeleana VII (Ca-n Banat), Ardeleana VII - 1917, Brâul VIII - 1917; idem în Pagini alese din muzica instrumentală - Jocuri romaneşti, Bucureşti, 1965 (piesele nr. 4-5);

- Caiet VI: Haţegana - 1904, De învârtit I - 1910, Ţarina II - 1925, Hora I (Moldova) - 1929, Bitolianca (Macedonia) - 1929, Mintoasa (Muntenia) - 1929, Brâul IX (Oltenia) - 1929, idem în Pagini alese din muzica instrumentală - Jocuri româneşti (piesele nr. 1-4, 6-8), Dunărinca (Banat) - 1930;

- Caiet VII: Tropotită (Maramureş) - 1911, Ardeleana VIII - 1921, Mărunţelul (Bihor) - 1924, Hora II (Bucovina) - 1929, Arcanid (Bucovina) - 1929, Moldoveneasca - 1929, Hangu - 1929, Pe loc V (Banat) - 1930, idem în Pagini alese din muzica instrumentală - Jocuri româneşti (piesele nr. 1-3, 5);

- Caiet VIII: De învârtit II -1911, Sorocul - 1923, Hora III (Ca-n Banat) - 1923, Măzărica II - 1928, Timburelul - 1929, Bordeiul (Oltenia) - 1929, Brâul X - 1929, Basarabeasca - 1929, idem în Pagini alese din muzica instrumentală - Jocuri româneşti (piesele nr. 1, 3, 7), Suita I pentru vioară şi pian (1951), Suita II pentru vioară şi pian (1951), Suita pentru clarinet şi pian.

 

Muzică corală

 

S-a dus cucul, cor pentru voci egale, versuri populare, în Cântece şcolare de M. Sâmbotin, Râmnicu Sărat, 1931; idem în Colecţie de cântece şcolare şi populare de Ilie I. Mirea, Bucureşti, 1936; idem în „Muzica”, Bucureşti, supliment nr. 1-2, 1955 şi supliment nr. 10, 1956;

Reîntoarcerea secerătorilor (La seceriş), în Repertoriu de Mihail Valeriu, Ploieşti, 1943; idem în Coruri bănăţene, Antologie, I. Viziune interpretativă de Ion Românu, Timişoara, 1976.

 

Muzică vocală

 

Colinde culese şi întocmite pentru voce şi pian sau piano solo, Leipzig, litografiate F.M. Geidel, 1924;

Doine şi cântece poporale, pentru voce şi pian, caietele I-X, Leipzig, litografiate F.M. Geidel, 1927 (ediţia I), 1939 (ediţia II):

- Caiet I: Bagă Doamne, luna-n nori - 1894; idem în Griechische, albattische und rumanische Volkslieder de Heinrich Moller, Mainz; idem în Muza romană, nr. 9, Cernăuţi (Bagă Doamne luna-n nori); idem în Doine, cântece şi balade româneşti, Bucureşti, 1951 (nr. 5), ibidem, 1954 (nr. 1-3, 5, 8); idem în Pagini alese din muzica vocală, Bucureşti, 1962 (nr. 2-6), Spune, mândro, adevărat - 1905, Vai bădiţă, dragi ne-avem - 1905, Foaie verde, foi de mic - 1906, Cântă puiul cucului - 1906, Cine m-aude cântând - 1907, Bădişor depărtişor, Bade, zău o fi păcat;

- Caiet II: Ştii tu, bade, ce mi-ai spus - 1907, Trageţi voi, boi - 1907, Câte flori pe deal înflor - 1908, Tu te duci, bade sărace - 1909, Pe unde umblă dorul - 1909, Leagănă-te frunzuliţă, Ce vii bade, târzior, Cântec haiducesc I - 1911, Vino bade iar acasă, Necăjit ca mine nu-i, După ochi ca murele,

- Caiet III: Păsărică mută-ţi cuibul - 1911, Turturea din valea seacă - 1911, Foaie verde, foaie lată; idem în „Izvoraşul”, sat Bistriţa, comuna Hinova, judeţul Mehedinţi, nr. 2, 1919 (Ce vii bade târzior), ibidem, nr. 9-12, 1920 (Tu te duci), idem în Cântece şcolare de M. Sâmbotin, Râmnicu Sărat, 1931 (Turturea din valea seacă), idem în Doine, cântece şi balade româneşti, Bucureşti, 1954 (nr. 1-5, idem în Pagini alese din muzica vocală, Bucureşti, 1962 (nr. 1-5, 7), Cine n-are dor pe vale, în „Izvoraşul” nr. 7-8, sat Bistriţa, comuna Hinova, judeţul Mehedinţi, 1919 (Necăjit ca mine nu-i), idem în Doine, cântece şi balade româneşti, Bucureşti, 1954 (nr. 1-3), idem în Pagini alese din muzica vocală, Bucureşti, 1962 (nr. 1-3, 8);

- Caiet IV: Foaie verde pup de crin - 1894, Frunză verde, frunzuliţă - 1895, Pe sub flori mă legănai - 1909, S-a dus cucul de pe-aici - 1909, Sus în vârful dealului, Mândro, de dragostea noastră - 1911, Când treci, bade, pe la noi - 1911, Auzi, mândro, cucu-ţi cântă, idem în Doine, cântece şi balade româneşti, Bucureşti, 1954 (nr. 1-6), idem în Pagini alese din muzica vocală, Bucureşti, 1962 (nr. 1-6);

- Caiet V: Bade, după dumneata - 1915, Cucuie cu peana sură - 1915, Câte flori sunt pe pământ - 1915, De când bade, tu te-ai dus, Floricică de pe apă, Cântec haiducesc III - 1916, Măi, Timişe, apă rece - 1917, Toată lumea-i dintr-un neam, idem în Colecţie de cântece şcolare şi populare de Ilie I. Mirea, Bucureşti, 1936 (Floricică de pe apă), idem în Doine, cântece şi balade româneşti, Bucureşti, 1954 (nr. 1-4, 7), idem în Pagini alese din muzica vocală, Bucureşti, 1962 (nr. 1-4, 6-7);

- Caiet VI: Împărate, împărate - 1917, Mă bădiţă, copil prost - 1920, Jelui-m-aş şi n-am cui, Frunză verde foi mărunte, Fă-mă Doamne, ce mi-i face - 1921, Dragi îmi sunt oile dragi - 1922, Bade, pentru ochii tăi - 1923, Leagănă-te frunză-n vânt; idem în Doine, cântece şi balade româneşti, Bucureşti, 1954 (nr. 1, 3-5, 7), idem în Pagini alese din muzica vocală, Bucureşti, 1962 (nr. 1, 3-5, 7);

- Caiet VII:

Eu pe deal, mândra pe vale - 1920, La bădiţa meu la poartă - 1921, Auzi trâmbiţa sunând, Mândro când te-ai măritat, Bade, dragostele noastre, Cât e muntele de-nalt - 1923, Voinicel cu părul creţ - 1923, Mândra ce mi-i dragă mie, idem în Doine, cântece şi balade româneşti, Bucureşti, 1954 (nr. 1-5), idem în Pagini alese din muzica vocală, Bucureşti, 1962 (nr. 1-5, 8);

- Caiet VIII: Du-te dor cu Murăşu - 1920, Taci, mireasă, nu mai plânge - 1920, Dragu mi-i, mândro de tine, Eu te joc pe tine, lele, Mă uitai din deal în vale, Merge badea meu cu plugu - 1924, Trec zilele cu nopţile - 1925, Trandafir de pe cetate, idem în Doine, cântece şi balade româneşti, Bucureşti, 1954 (nr. 1-2, 4, 8), idem în Pagini alese din muzica vocală, Bucureşti, 1962 (nr. 1-2, 4, 8);

- Caiet IX: Pe din jos de Orăştie - 1923, Trandafire, n-ai mai fire - 1923, Mândruliţa mea-i la faţă - 1925, Duce-m-aş şi tot m-aş duce, Peste Murăş, peste tău, Mult mă-ntreabă inima - 1926, Eu mă duc mândro, azi-mâine - 1926, Mulţumesc măicuţei mele, idem în Doine, cântece şi balade româneşti, Bucureşti, 1954 (nr. 1-5), idem în Pagini alese din muzica vocală, Bucureşti, 1962 (nr. 1-5, 8);

- Caiet X: Mioriţa I - 1921, Mioriţa II - 1922, Mioriţa III - 1925, Mioriţa IV, Mioriţa V, Foaie verde arţăraş, Foaie verde lemn uscat, Şase doine şi cântece româneşti pentru cvartet vocal şi pian, Bucureşti, 1953, Tinde bobii şi ghiceşte, idem în Doine, cântece şi balade româneşti, Bucureşti, 1954 (nr. 1-3), idem în Pagini alese din muzica vocală, Bucureşti, 1962 (nr. 1), Mioriţa (1955), şase teme ale baladei pentru cvartet vocal şi pian, Bucureşti, 1955.

 

Culegeri de folclor

 

170 Melodii populare româneşti din Maramureş (1910), Bucureşti, 1957;

Melodii populare româneşti din Banat, ediţie îngrijită de Constantin Zamfir, Bucureşti, 1972 (selecţie din manuscrisul 810 Melodii populare româneşti din Banat, 1921-1925);

1.080 Melodii populare româneşti, culese din toate regiunile ţării între anii 1891-1941 (manuscris).

 

Muzicologie

 

Scrieri, Bucureşti, 1976, cuprinde:

1. Studii, cuvântări, comunicări - Despre muzica şi arta dramatică naţională la noi, 1920;

- Chestiunea teatrului nostru şi Societatea pentru fond de teatru român, 1914;

- Motivul muzical în creaţia populară, 1927;

- Istoricul şi starea actuală a cercetărilor de muzică populară românească, 1928;

- Schiţă a comunicării prezentate la „Conferinţa internaţională pentru artele populare” de la Roma, octombrie 1929;

- Păreri relativ la problema salvării şi cultivării specificului nostru etnic, 1937;

- Rapoarte şi memorii adresate Comisiei de programe a Radiodifuziunii române 1. 1938; 2. 1938; 3. 1939; 4. 1939; 5. 1940;

- Muzica în Transilvania, 1939;

- Conservatorul de Muzică „Astra” din Braşov, 1939;

- Problema teatrului şi a muzicii în Braşov, 1940;

- Cuvântare rostită la Senat în anul 1940;

- Romana. Epoca şi istoricul acestui dans, 1941;

- Un jubileu. Un sfert de veac de existenţă a Teatrului Naţional şi Operei Române din Cluj, 1945;

2. Medalioane, evocări. Nica - vestitul lăutar de la Lugoj, 1903;

- Cuvântarea rostită în ziua de 6 mai 1922 la festivalul în onoarea maestrului George Dima cu prilejul jubileului său de 40 de ani de activitate muzicală, 1922;

- Muzica din Banat şi compozitorul Ioan Vidu, 1932;

- Ciprian Porumbescu. Câteva date cu privire la legăturile sale cu Banatul şi Ardealul, 1933;

- Gavriil Musicescu la Lugoj. O amintire, 1934;

- Profesorul Iacob Mureşianu. Amintiri, 1937;

- Gânduri despre George Enescu, 1955;

3. Cronici. Concertul „Carmen” la Sibiu, 1905;

- Serbările de la Sibiu, Concertul, 1906;

- Concertul Reuniunii române de muzică din Sibiu, 1906;

- Ciprian Porumbescu şi opereta sa „Crai Nou”, 1908;

- Conferinţele şi seratele Asociaţiunii, 1909;

- Concertul dşoarei Cella Delavrancea, 1910;

- Concertul Reuniunii române de muzică, 1911;

- Producţiuni muzicale la Blaj, 1911;

- Concertul de muzică armenească de sub conducerea profesorului Leon Eghiasarian, 1926;

- Concertul Societăţii filarmonica, 1926;

- Festivalul de folclor al ţărilor balcanice şi din zona Mării Adriatice, 1962;

4. Anexa. „Mioriţa”. Studiu de folclor muzical-literar, 1949, publicat - cu un Cuvânt lămuritor - sub îngrijirea lui Constantin Zamfir;

- Muzica şi compozitorii români ai Transilvaniei, Chişinău, 1926 (extras după Gazeta Transilvaniei, Braşov, 1926 şi Conferinţa din 14 noiembrie 1926 la Chişinău);

- Histovre de la musique romnaine en Transilvanie, extras din revista La Transylvanie, Bucureşti, 1938.


 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com