Toma Dordea

 

Toma Dordea (1 ianuarie 1921, sat Bungard, comuna Şelimbăr judeţul Sibiu) - inginer, profesor universitar şi academician. Urmează cursurile la liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu şi pe cele universitare la Facultatea de Electromecanică a Politehnicii din Timişoara, pe care le absolvă în anul 1945. În anii 1947 şi 1948 funcţionează ca asistent la politehnica timişoreană, între 1948-1963 este conferenţiar iar în 1963 obţine gradul didactic de profesor universitar. Datorită capacităţii sale deosebite de organizator şi coordonator al activităţii didactice, este ales prodecan şi apoi decan al Facultăţii de Electrotehnică din Timişoara (1953-1968), prorector al Institutului Politehnic din acest oraş (1981-1984), iar în perioada 1952-1990 conduce catedra de Maşini Electrice din acest institut cu o întrerupere de 3 ani (1981-1984). Îşi susţine teza de doctorat şi obţine titlul de doctor inginer în anul 1963. În timpul activităţii la catedră a predat cursurile: Mutatoare şi maşini electrice speciale, Măsurări electrice, Electrocăldură, Centrale electrice, Maşini electrice şi Calculul şi proiectarea maşinilor electrice.

 

Dordea a desfăşurat o remarcabilă muncă ştiinţifică în domeniile teoriei maşinilor electrice, aparatelor electrice şi proceselor fizice şi utilizării maşinilor electrice. În primul dintre acestea el a structurat o teorie a maşinilor electrice pentru procesele permanente în regim sinusoidal; în formulele matematice elaborate sunt cuprinse şi pierderile în fier, care sunt de regulă neglijate în teoria clasică. În aceeaşi zonă de cercetare, Dordea au fost vizate fenomene tranzitorii ale maşinilor electrice. El a extins clasica teorie a celor două axe a maşinilor electrice, imaginată de Park în 1920 pentru maşinile simetrice bi şi trifazate, la maşini cu un număr oarecare de faze care pot fi nesimetrice, rezultatul fiind, de fapt, o generalizare a ecuaţiilor lui Park, ca şi stabilirea limitelor de aplicabilitate a acestora. Lucrări de real interes teoretic şi practic au avut ca obiect influenţa curenţilor turbionari din înfăşurări asupra parametrilor electrici ai maşinilor, pentru motoarele în colivie. Adoptând sistemul fâşiilor foarte înguste, Dordea a obţinut un model matematic operabil prin calculator şi valabil pentru orice formă uzuală de crestături care poate interveni în construcţia maşinilor electrice. Metoda fâşiilor a fost extinsă şi la calculul pierderilor din înfăşurările maşinilor electrice de mare putere cu răcire directă.

 

Dordea a fost preocupat de studiul maşinii unipolare cu tensiune mai mare decât cea corespunzătoare unui singur conducător, de cercetarea convertizorului trimonofazat utilizat ca generator de sudare cu aer, ca şi de studiul transformatoarelor electrice, în special funcţionarea celor cu cuplaj magnetic între coloane. De asemenea a fost tratat cazul funcţionării în paralel a mai multor transformatoare. El a acordat o mare parte din preocupările sale studierii maşinii de inducţie monofazată cu fază auxiliară, care este utilizată atât ca generator, cât şi ca motor, pentru cazul general când unghiul de decalare a fazei auxiliare în raport cu cea principală are o valoare oarecare. El a abordat şi problema maşinilor reactive cu indus segmentat, elaborând şi un program de calcul; pe baza teoriei sale, prin considerare şi a pierderilor în fier, s-au stabilit metode de determinare experimentală a parametrilor electrici ai maşinilor de inducţie sincrone.

 

Dordea este cunoscut şi prin lucrările sale privitoare la teoria redresorului vibrator, pe baza căreia a realizat un aparat pentru măsurarea rezistenţei prizelor de împământare, iar în domeniul energetic numele său este legat de instalaţiile de conversie a energiei eoliene în electricitate. El a studiat soluţia de schemă cu maşini rotative pentru exploatarea integrală a domeniului de funcţionare a turbinei eoliene, schema putând fi inclusă în structura oricărei centrale electrice, situaţie în care randamentul complexului creşte substanţial. Talentul de cercetător al profesorului Dordea s-a afirmat şi în domeniul matematicii în care el a dat o soluţie pentru integralele eliptice de speţa a III-a, necesare la rezolvarea unor probleme de câmp electromagnetic din maşinile electrice. Activitatea profesorului Dordea cuprinde o serie de realizări prin contracte şi expertize, aşa după cum sunt dezvoltarea laboratorului de maşini electrice al politehnicii din Timişoara, brevetarea convertizorului tri-monofazat folosit pentru sudare prin arc, numeroase expertizări la prototipuri, elucidarea cauzelor producerii avariilor la locomotivele diesel electrice etc.

 

Între anii 1968-1988, Dordea a făcut parte din Comisia Superioară de Diplome, iar din 1965 a condus 45 de doctoranzi. Reliefarea meritelor didactice şi ştiinţifice ale profesorului Dordea este concretizată în cele două premii care i-au fost conferite de Ministerul Învăţământului, Ordinul Muncii clasa a III-a, Steaua Republicii clasa a IV-a, titlurile de doctor honoris causa acordate de Universitatea Politehnică Cluj Napoca (1993), Universitatea din Craiova (1999) şi Universitatea Politehnică Timişoara (2001). Dordea este membru în comisiile de analiză ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în cele de expertiză al Ministerului Energiei Electrice, membru corespondent al Academiei Române (1991-1994) şi apoi membru titular din anul 1994, preşedintele Filialei din Timişoara a Academiei Oamenilor de Ştiinţă (1993), membru titular al Academiei de Ştiinţe Tehnice (ASTR) şi membru titular al Academiei Francofone a Inginerilor. Actualmente el este profesor consultant la Universitatea Politehnică Timişoara şi preşedintele Filialei Timişoara a Academiei Române.

 

Lucrări de referinţă

 

Dordea a tipărit 8 tratate şi cursuri, a publicat 84 de lucrări ştiinţifice, dintre care 9 în străinătate, are un număr de 31 de lucrări tehnice prin contract precum şi 4 brevete de invenţii.

 

Influenţa crestăturilor asupra comportării maşinii unipolare, în „Electrotehnica” nr. 8/1952;

Studiul, calculul şi construcţia redresorului comandat electromagnetic, în „Electrotehnica” nr. 12/1953;

Studiul, calculul şi construcţia unui aparat pentru măsurarea rezistenţei prizei de pământ, în „Studii şi cercetări” nr. 2-4/1953, 1/1956, Timişoara;

Maşină asincronă convertizoare din tri în monofazat, în colaborare, în „Studii şi cercetări” nr. 3-4, Timişoara, 1957;

Simetrizarea convertizorului tri-monofazat prin cuplaj transformatoric, în colaborare, în „Buletinul ştiinţific şi tehnic al IPT” nr. 3/1958;

Asupra numărului optim de conductoare din crestătura unei maşini electrice de curent alternativ, în „Electrotehnica” nr. 4/1959;

Asupra procesului de trecere a curentului în contactul alunecător cu mercur, în „Buletinul ştiinţific şi tehnic al IPT”, tomul 9/23, fascicula 1/1964;

Beitrag zur Zweiachsetheorie der electrischen Maschinen, Sonderabdruck aus „Archiv fur Elektrotechnik”, 1966;

Studiul funcţionării transformatorului electric trifazat, cu două înfăşurări, în regim sinusoidal nesimetric, în „Studii şi cercetări de energetică şi electrotehnică”, tomul 16, nr. 3/1965;

Asupra ecuaţiilor maşinilor electrice de curent alternativ, în „Studii şi cercetări de energetică şi electrotehnică”, tomul 16, nr. 1/1966;

Studiul funcţionării transformatorului electric nesimetric, în regim sinusoidal nesimteric, în „Studii şi cercetări de energetică şi electrotehnică”, tomul 13, nr. 3/1965;

Repartiţia curenţilor electrici în n reţele conectate în paralel prin intermediul transformatoarelor electrice cu m înfăşurări, în volumul simpozionului Analiza şi sinteza reţelelor electrice, Bucureşti, 1967;

Metodă de efectuare a unor integrale de tip eliptic, 1971;

Die Nutenschragung der Induktions-maschine, în „Revue roumaine des sciences tehniques, serie Electrotechnique et energetique, tomul 24, 1979;

Ersatzlauferimpedanz einer induktions-maschine mit vielfachem kafig und in den selben nuten untergebrachten staben, în colaborare, în „Revue roumaine des sciences tehniques”, serie Electronique et energetique, tomul 29, 1984;

Time schorting in computer aided design of double cage induction machines, Simpozion Internaţional de Maşini Electrice, în colaborare, Eforie, 1987;

La theorie des axes pour Ies machines electriques a enroulement repartis par zones, în „Revue roumaine des sciences tehniques”, seria Electrotehnique Energetique, tomul 38, 1993;

Les pertes dans Ies enroulements des machines electriques a courqnt alternatif a refroidissement direct, în „Revue roumaine des sciences tehniques”, serie Electrotehnique et energetique, tomul 39, 1994;

Optimizarea înfăşurării hidrogeneratorului de la Porţile de Fier l, Simpozionul „Modernizarea echipamentelor din centrale hidroelectrice”, Reşiţa, 28-30 octombrie 1998;

Homopolar currents in the two-axis theory of the electric machines, în colaborare, în „International Conference on Electrical Machines, ICEM - 2000”, Helsinki, 28-30 august 2000.

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com