Voislava Stoianovici

 

Voislava Stoianovici (18 aprilie 1934, Belobreşca, judeţul Caraş Severin - 17 iunie 1989, Bucureşti) este o traducătoare, istoric şi critic literar. După câţiva ani de muncă la catedră, ca învăţătoare - absolvise Liceul Pedagogic (cu limba de predare sârba) din Timişoara în 1953 - perioadă în care a lucrat şi ca reporter la un ziar timişorean, Stoianovici se hotărăşte să dea curs unei vocaţii tot mai limpede conturate şi se înscrie, în 1957, la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia limba şi literatura sârbo-croată, pe care o termină în 1962, an în care va fi angajată la Catedra de limbi slave a facultăţii, unde avansează până la gradul de conferenţiar. Şi-a susţinut doctoratul în 1972, cu teza Romanul iugoslav contemporan.

 

Cercetător avizat al romantismului sârbesc, precum într-o istorie a literaturilor din fosta Iugoslavie (carte apărută în 1973, dezvoltată din mai multe cursuri universitare), ca şi al folclorului sârb (a publicat, în 1987, o monografie despre Vuk Karadzic), Stoianovici a semnat câteva zeci de articole de istorie şi critică literară, a coordonat volumul Studii literare româno-slave (1977), a participat cu comunicări ştiinţifice la manifestări interne şi internaţionale, şi-a înscris numele în alte tomuri consacrate relaţiilor literare dintre români şi slavi (Raporturi literare româno-slave, în colaborare cu Corneliu Barborică, 1976, etc.). I-a avut întotdeauna aproape de suflet pe condeierii ieşiţi dintre conaţionali, unii fiindu-i studenţi, le-a recenzat cărţile, a scris prefeţe, a realizat o antologie pe care a tipărit-o la Valjevo (Trajanje, 1986).

 

Traducerile sunt a doua mare preocupare a acestei scriitoare, pe care nici sintezele şi dicţionarele literare sârbeşti nu o ignoră. Cunoscătoare desăvârşită a celor două limbi, Stoianovici şi-a făcut un crez din construirea unor punţi durabile între literatura română şi literaturile din spaţiul ex-iugoslav.

 

A participat la realizarea culegerii Nuvele croate (1969) şi a volumului Laureaţii Premiului Nobel pentru literatură (1983), a tradus pentru Teatrul Naţional din Timişoara o piesă de Ivan Cankar (1980) şi a transpus o serie de scrieri din limba sârbă în română şi din română în sârbă. I-a tălmăcit, între alţii, pe Ivo Andric (Povestea cu elefantul vizirului, 1966, în colaborare cu Gellu Naum) şi pe Mesa Selimovic (Dervişul şi moartea, 1971), după cum i-a făcut cunoscuţi cititorilor din Iugoslavia pe Mircea Eliade (Pe strada Mântuleasa, 1987) şi pe Dumitru Radu Popescu (Duios Anastasia trecea, 1988, în colaborare cu Adam Puslojic).

 

Opera

 

Istorija jugoslavenskih knjizevnosti. Epoha srpskog romantizma (Istoria literaturilor iugoslave. Epoca romantismului sârbesc), Bucureşti, 1973;

Raporturi literare româno-slave (în colaborare cu Corneliu Barborică), Bucureşti, 1976;

Vuk Stefanovic Karadzic. Lik i delo u kontaktu sa rumunskom kulturom (Vuk Stefanovic Karadzic. Chipul şi fapta în contact cu cultura română), Bucureşti, 1987.

 

Traduceri

 

• Milivoi Matosec, Pe urmele jurnalului de bord, Bucureşti, 1965 (în colaborare cu D. Manu);

• Ivo Andric, Povestea cu elefantul vizirului, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1966 (în colaborare cu Gellu Naum);

• Mihailo Lalic, Nunta, Bucureşti, 1967 (în colaborare cu Marcel Gafton);

• Ranko Marmkovic, Mâinile şi alte povestiri, Bucureşti, 1968 (în colaborare cu Remus Luca);

• Mesa Selimovic, Dervişul şi moartea, Bucureşti, 1971;

• Vladan Desnica, Primăverile lui Ivan Caleb, Bucureşti, 1972 (în colaborare cu Mircea Spiridoneanu);

• Jovan Hristic, Formele literaturii moderne, Bucureşti, 1973;

Pictura naivă iugoslavă, Bucureşti, 1977;

Izvor iz savremene rumunske kratke proze (Culegere din proza scurtă românească contemporană), Niş, 1985;

• Borislav Pekic, Pelerinajul lui Arsenie Njegovan, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1985;

• Mircea Eliade, Na ulici Mântuleasa (Pe strada Mântuleasa), Niş, 1987;

• Sveta Lukic, Flori de apă, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1988 (în colaborare cu Octavia Nedelcu);

• Dumitru Radu Popescu, Anastasijan zalan bese hod (Duios Anastasia trecea), Belgrad, 1988 (în colaborare cu Adam Puslojic).

 
 
Taguri:
Liste:
 
 
 

 

crispedia@gmail.com