Religia reprezintă relaţia fiinţelor umane cu Dumnezeu, cu un grup de divinităţi sau cu orice este sacru ori, în unele cazuri, doar supranatural. Dovezile arheologice sugerează existenţa credinţelor religioase încă de la apariţia primelor comunităţi umane. Credinţele religioase sunt împărtăşite de membrii unei comunităţi şi exprimă cultura şi valorile comunităţii respective prin mit, prin doctrină şi prin ritual. Venerarea este, probabil, forma cea mai elementară a unei religii, dar conduita morală, dreapta credinţă şi participarea la instituţiile religioase constituie şi ele elemente ale vieţii religioase.

Religiile încearcă să ofere un răspuns la întrebări esenţiale, proprii condiţiei umane (De ce există suferinţă în lume? De ce există răul în lume? Ce se întâmplă cu noi când murim?), prin intermediul raportului omului cu sacrul, cu supranaturalul sau (de exemplu, în cazul budismului) prin intermediul perceperii adevăratei esenţe a realităţii. În termeni generali, se poate spune că anumite religii (de exemplu iudaismul, creştinismul şi islamul) sunt îndreptate spre exterior, în timp ce altele (de exemplu jainismul, budismul) sunt îndreptate spre interior.