Bărbat de încredere, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Bărbat de încredere, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Adevărul literar şi artistic”, nr. 595 din 1 mai 1932, cu titlul Bărbatul de încredere. 

A apărut pentru prima oară în volum în Opere în 1965, cu titlul Bărbatul de încredere.

Ion Agârbiceanu

Fragment

În biroul advocatului Munteanu întră, de dimineaţă, un român bine îmbrăcat, voinic încă, deşi părul şi mustăţile îi erau cărunte. Purta cizme văcsuite şi o căciulă neagră, din blană creaţă, cu luciu frumos, deşi era de miel de ţară. Avea baston lustruit în mână, cumpărat din prăvălie, pe care nu-l răzimă după uşă, cum fac de obicei ţăranii care întră într-un birou de advocat.

– Bună dimineaţa, domnule Muntean! Devreme la lucru! Aşa e bine! Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă!

Ţăranul se uita deschis, drept în ochi, şi privirea lui era voioasă şi limpede.

Advocatului i se păru că l-a mai văzut undeva, că-l cunoaşte, dar de unde, nu-şi putu aduce aminte.

– Bună să-ţi fie inima, bădicule! Harnic om şi dumneata! De dimineaţă te-ai sculat. Şăzi, te rog!

– De şăzut oi sădea eu, da’ nu prea mult, că-s grăbit. Cine nu-i grăbit în ziua de azi? Am venit cu căruţa, că, oricât m-aş ţinea încă, din Brusturi pân-aici, tot e un drum.

– Din Brusturi eşti dumneata? Omul se miră, păru jignit.

– Cum se poate, domnule advocat?! Nu mă mai cunoşti?!

– Te cunosc, da’ ţi-am uitat numele şi satul.

– Hei! oftă românul, aşa păţim noi… Ne ţin domnii în minte până trec alegerile şi pe urmă… Dar acum iar va trebui să v-aduceţi aminte. Nu stăm iar în faţa alegerilor? Eu sunt Visalon Scurtu, din Brusturi, domnule advocat, bărbatul dumneavoastră de încredere de la alegerile trecute.

– A! Dumneata eşti! Să nu te miri! La alegeri cunoşti lume multă. Apoi, Parlamentul, dizolvat acum, a stat patru ani, iar eu, cum n-am fost deputat, n-am mai umblat cu propaganda decât prin satele din apropiere.

– N-au prea fost nici domnii deputaţi în cei patru ani. Dar noi nu le-am luat-o-n nume de rău. Ştim că au şi dumnealor treburi, la Bucureşti.

– Şi cum e azi situaţia în Brusturi? Oamenii îşi mai aduc aminte de noi? Îmi pare bine c-ai venit, căci iată, deşi n-am voit să candidez nici în rândul acesta, partidul mă sileşte. Şi, vezi bine, suntem în opoziţie.

– De, ce să spun, domnule advocat, oamenii încă nu sunt dumiriţi. Ştii dumneata cum e rumânu, se socoteşte mult şi se hotărăşte în clipa din urmă. Totu-atârnă să ai un om bun în sat, un om cu trecere, de cuvântu căruia ascultă mulţimea. Unul care să fie mereu între ei, de-a-cuma şi până la alegeri. Ştiţi şi dumneavoastră, din trecut.

– De! La alegerile trecute a fost uşor. Partidul nostru era la putere şi el făcea alegerile. De rândul ăsta va fi mai greu. Nici nu cred, de altfel, să reuşească vrunul de pe lista noastră.

– Asta să n-o spui, domnule advocat! Totu-atârnă de bărbatu de încredere pe care-l ai în sat.

Distibuie pe: