Comisul Ioniţă este personajul principal al povestirii Iapa lui Vodă, de Mihail Sadoveanu, dar este şi personajul permanent al întregului volum Hanu-Ancuţei, fiind un argument pentru unitatea acestuia, deoarece el este prezent în toate povestirile, îndemnând oaspeţii să-şi amintească întâmplări extraordinare, petrecute cândva, demult pe aceste meleaguri. În povestirea Iapa lui Vodă el este personaj-narator, deoarece a participat direct la acţiunea povestită.

Portretul fizic

Portretul fizic este conturat direct, încă de la începutul povestirii, înfăţişarea lui sugerând asprimea firii şi destinul zbuciumat ale personajului: „om nalt, cărunt, cu faţa uscată şi adânc brăzdată”. Ioniţă are o „mustaţă tuşinată” de care este foarte mândru.

Portretul moral

Portretul moral reiese, în special, din vasta sa experienţă de viaţă, care-l făcuse atoateştiutor şi care constituie principalul imbold spre destăinuire, având o adevărată pasiune pentru a spune şi a asculta poveşti nemaiauzite. Mândru şi orgolios, comisul reacţionează imediat atunci când este ironizat cu privire la calul său „pintenog de trei picioare”. Dotat cu un farmec personal deosebit, el reuşeşte să atragă atenţia oaspeţilor şi să fie ascultat cu atenţie când îşi deapănă povestea.

Iapa lui Vodă, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar, rezumat literar)

Ca toţi ţăranii sadovenieni, Ioniţă este însetat de dreptate şi de adevăr, de aceea nu se dă în lături să se lupte chiar cu un „corb mare boieresc” – „eu sunt comisul Ioniţă, răzăş de la Drăgăneşti, ş-am venit la Vodă, însetat după dreptate ca cerbul după apa de izvor”. Inteligent şi curajos, după ce epuizase toate căile justiţiei, nu ezită să apeleze, ca ultimă soluţie, la judecata lui vodă.

Cinstit şi corect, comisul adunase toate documentele doveditoare asupra pământului moştenit „de la părintele meu”, având înrădăcinată în conştiinţă datoria morală de a lăsa „şi eu moştenire copiilor mei”. Meritele lui sunt cu atât mai valoroase, cu cât „pricina” judecăţii dăinuia de mâi multe generaţii, iar el, ambiţios şi demn, reuşeşte să pună capăt acestui conflict nedrept.

Mihail Sadoveanu

Încrezător în legile ţării şi în puterea dreptăţii, el se emoţionează mai întâi când constată că boierul cu care vorbise la hanul Ancuţei era chiar Mihai Vodă Sturza, dar simţul umorului îl face să depăşească situaţia şi-i răspunde cu voioşie şi curaj când domnitorul îi aminteşte promisiunea referitoare ta cal: „Dă, măria ta, răspund eu râzând, cum să rămâie? Eu vorba nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste drum!”.

Distibuie pe: